Archive for the ‘Spete’ Category


Jurisprudenta

Decizia Curtii de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie,  nr. 529/R din 4 martie 2008, http://www.jurisprudenta.org :

1)În mod cert, nu se poate pune semnul egalităţii între măsurile de restructurare a unei unităţi şi desfiinţarea acesteia. Chiar dacă această restructurare se face în sensul diminuării colectivului unei unităţi, este evident că restructurarea poate fi un proces de durată care să nu marcheze cu necesitate desfiinţarea unităţii, sau să fie atât de îndepărtată de acest moment al desfiinţării încât să nu permită o asimilare a celor două momente.

2)Nu se verifică susţinerea reclamantei în sensul că Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă ar conţine dispoziţii exprese de interpretare a clauzelor unor astfel de contracte în favoarea salariaţilor. Singurele imperative aduse de acest act normativ sunt de a nu se prevedea clauze ce să stabilească drepturi la un nivel inferior prevederilor legale sau nivelului de protecţie a salariaţilor asigurat prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior. Nu se precizează nicăieri că s-ar produce în acest caz o inversare a regulii de interpretare a contractelor, în sensul de a se interpreta clauzele în favoarea creditorilor.

3)Este aplicabil art. 983 C. civ., care are valoare de principiu în dreptul civil şi care statuează: „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”. Or, în cazul de faţă, acela este angajatorul, respectiv fostul APAPS. Ca atare, este legitim a se interpreta restrictiv clauza pe care se bazează pretenţiile reclamantei, apreciind că plăţile compensatorii sunt datorate doar în cazul desfiinţării efective a instituţiei, iar nu în cazul restrângerii activităţii acesteia.

4) Discriminare există doar atunci când se face distincţie între situaţii analoage şi comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Or, în ipoteza luată în discuţie, chiar dacă e posibil a se considera comparabile cele două situaţii la care se referă reclamantul, există o justificare obiectivă pentru tratamentul diferit, dată de forţa convenţiei părţilor (care are putere de lege, conform art. 969 C. civ., atâta timp cât este legal făcută), iar pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, justificarea acestei diferenţieri de tratament este şi raţională. Astfel, reducerea personalului unei unităţi ca urmare a restructurării este o măsură ce se ia în timpul existenţei unităţii, neafectând, prin ipoteză, un număr foarte mare de angajaţi, pe când desfiinţarea unităţii este o situaţie cu un impact social mult mai larg, astfel încât se justifică a se prevedea pentru astfel de situaţii extreme şi de larg răsunet social măsuri speciale de protecţie, pentru a se preveni nemulţumiri generale.

(mai mult…)

Anunțuri

Jurisprudenta

Decizia Curtii de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, nr. 1153 din 18 iunie 2008, http://www.jurisprudenta.org

Din contractul de prestări servicii rezultă că cei 20 de cursanţi nominalizaţi în anexa 1 – între care şi pârâtul – vor urma un program de formare profesională de 24 săptămâni reprezentând 240 ore de pregătire teoretică şi 480 ore de pregătire practică iar plata programului, în valoare totală de 2260 euro urmează a fi făcută în două rate. Cum acesta a fost concediat din motive disciplinare în perioada stabilită prin actul adiţional la contract, rezultă că răspunderea sa pentru plata proporţională cu cele 1779 zile nelucrate a contravalorii în lei a cursului de formare profesională de care a beneficiat, este angajată în temeiul dispoziţiilor art. 195 alin. (1)-(4) Codul Muncii şi art. 2-4 din actul adiţional la contractul său de muncă.

(mai mult…)