CIOBANUL CU 3 FACULTATI

Posted: 05/03/2015 in Diverse
Etichete:, , ,

marcu dimitrie jura

 

„A fi cioban e ca si cum ai fi un guvern intreg”

Nu stiu daca ati auzit pana acum de Marcu Dimitrie Jura, insa eu recunosc ca de-abia acum l-am descoperit!

De ce era „de auzit”?

Pentru ca pur si simplu acest om este „rara avis”, este un om liber! un om care ar fi putut avea o traiectorie clasica/standard din punct de vedere al carierei, insa care a ales, in deplina cunostinta de cauza, altceva! A refuzat sa fie inregimentat in sistem, sa fie sclav 8 ore/zi sau mai mult, sa fie ca ceilalti…

Omul a terminat 3 facultati, incepuse un doctorat cu ceva vreme in urma, intentiona sa scrie un roman si sa deschida un muzeu etnografic interactiv si toate acestea, in putinul sau timp liber, cand nu avea grija de o turma de 130 de oi si 40 de capre!

marcu2

Cum a luat decizia insa sa devina cioban?

Socul fundamental l-a avut cand a ajuns in Bucuresti, dupa ce a terminat liceul in satul sau de la poalele Parangului si s-a decis sa dea admitere la Facultatea de Filosofie din Bucuresti :

Cand am mers in vizita, apoi la examene, totul a fost in regula. Cand am inceput cursurile insa, lucrurile s-au schimbat. S-a produs o ruptura in mine. Simteam ca mi-am lasat sufletul acasa. Seara stateam ghemuit pe pat si mai ca-mi dadeau lacrimile. Cand m-am intors acasa, in vacanta de iarna, am refuzat sa plec iarasi la Bucuresti. Primul „soc” a fost momentul in care am realizat ca, in Bucuresti, cand mergi pe strada, daca nu te feresti tu de cei care vin din sens opus, se izbesc toti de tine. Mi s-a parut si mi se pare si acum ciudat acest lucru. Eu veneam dintr-un mediu total diferit. inca din clasa intai, cand plecam de la scoala, ocoleam un pic pe dealurile de la marginea satului, pe la marginea unei paduri: intr-o parte aveam cainii care latrau, iar in cealalta, ceva mai departe, erau lupii care urlau. Mai apoi, imi luam bicicleta si-mi faceam temele sus, in munte.

marcu3

A renuntat la filosofie, s-a angajat la Muzeul Astra din Sibiu, unde a rezistat doar 8 luni, avand un salariu care nu-i acoperea nici chiria, insa motivul principal al renuntarii la acel loc de munca a fost faptul ca „actualul sistem ingroapa traditiile, iar muzeele, la cum functioneaza ele acum, sunt, de fapt, cimitire ale traditiilor.

marcu4
Eu incerc sa arat lumii adevarata fata a traditiei, care nu inseamna sa scrii cu cuie pe tablite de argila, sa dormi in pesteri si sa comunici cu vecinul de pe celalalt deal aprinzand un foc, sa te marite parintii dupa unul bogat si sa te iubesti cu sarantocul frumos in secret. Traditia e un spirit care trebuie sa dainuie in suflete de la o generatie la alta, indiferent de progresul lumii. E spiritul stramosilor care traiesc in noi si ne invata mereu cine sumtem, ne ajuta sa descoperim ce vom fi, dar asta numai daca ii lasam sa vorbeasca inlauntrul nostru.Spiritul care te face sa pasesti apasat, care te face sa zambesti din senin, care te face sa lacrimezi in fata unui apus, care te face sa vorbesti domol, care te face sa te opresti in drum o clipa pentru a privi inapoi ca si cum te-ai astepta sa zaresti pe cineva nedefinit in urma.”

marcu5

S-a intors acasa, si-a cumparat 10 oi, care in scurta vreme s-au inmultit, ajungand la o adevarata turma de oi.

Sunt mai multe momente care m-au marcat. Pe la 14-15 ani, un verisor de-al meu, „floarea” familiei, Adrian, a facut o comotie cerebrala si a murit. Avea doar 23 de ani. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa faci ceva care sa-ti placa in viata, sa simti ca merita. Un pic mai tarziu am realizat ca cea mai buna forma de filozofie este cea exprimata prin traditii. Spun asta pentru ca e vorba de mii de ani in care poporul acesta a tot invatat cum sa traiasca. Traditiile te invata, de fapt, cu sa traiesti bine, frumos si sanatos din toate punctele de vedere. Din pacate, traditiile sunt acum date brusc la o parte. Ultima nedeie momarlaneasca adevarata a fost in Jiet la inceputul anilor ’90. Oamenii veneau pe jos, ori cu caruta, imbracati in costume populare si era o atmosfera deosebita prin simplitate si sinceritate. Acum multi vin in costume Armani si isi etaleaza masinile”.

marcu6

Ar putea vorbi la nesfarsit despre cresterea oilor, pasiunea lui de o viata, avand totodata permanent in minte imaginea trista a unui vecin batran intorcandu-se plangand acasa dupa ce si-a vandut oile de care nu isi mai permitea sa aiba grija.

Mi-a fost greu, foarte greu la inceput. Mi se parea idilica ideea ciobanitului, dar stiam dinainte sa ma apuc ca-mi va fi greu. M-au ajutat insa parintii. Anul asta (2012) va fi primul in care voi scoate profit. Subventia, adunata cu branza si mielutii vanduti, cred ca-mi vor aduce cam 30.000 de lei pe tot anul. O parte din bani trebuie sa-i reinvestesc. Raman cu o medie de vreo 2000 de lei pe luna. Atat castig eu pentru ca muncesc fara sef , dar cu program nelimitat„.

….Si un mini-interviu, de final, pentru cei curiosi sa afle mai multe detalii despre acest om :

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. ceciliadumitrache spune:

    Ieri, căutând despre originea cuvântului momârlan, am găsit un articol mai vechi, despre tatăl său. Sper să fie bine amândoi, din păcate, se pare că duc singuri o luptă cu grupurile locale de interese.

    http://www.formula-as.ro/2012/1047/ecologie-14/ingerul-jietului-15828

    Apreciat de 1 persoană

  2. calinakimu spune:

    Firescul este FIRESC, nu are nimic exceptional…poate doar faptul ca nefiriscul nu intelege acest fapt.

    Apreciat de 2 persoane

  3. ceciliadumitrache spune:

    De pe blogul său am învăţat verbul „a decebălui”, folosit numai de momârlani şi care înseamnă a vindeca, a pune pe picioare.
    E un om care a înţeles ce înseamnă a fi liber.

    Apreciat de 1 persoană

    • concediere spune:

      Da, citisem si eu despre acest regionalism in alte articole despre acest om, insa, din pacate, nu am identificat adresa blogului, ca sa citesc mai multe…

      Apreciază

      • ceciliadumitrache spune:

        Arhiva mea de linkuri imi arata ca blogul nu mai exista. Chiar asa se chema blogul, decebaluirea blogspot, anul trecut era activ si am putut sa citesc despre viata lor si despre obiceiurile pastrate de pe vremea dacilor. Scria cu suflet. Poate intr-o zi isi va reactiva blogul.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Multumesc.Pacat! poate..

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s