JOB-ul DE TIGAN

Posted: 01/03/2015 in Interviu
Etichete:, , ,

gypsy

Salut! Eu sunt tiganca, tata a murit, mama e inchisa, eu stau la un centru de plasament. Si totul e adevarat!”.

Ne-am obisnuit sa-i vedem la cele 2 extreme : ori foarte saraci, ori foarte bogati.

De regula, implicati in zona intunecata a societatii : infractionalitatea, de la micile furturi la retelele de prostitutie, cersetorie, trafic de droguri si altele de acest gen.

In mass-media apar in 99% din cazuri, cele mai proaste exemple, cele mai nocive si uite asa, omul de rand, vazand zilnic si ceea ce se intampla pe strada, capata o anumita teama, o anumita rezerva/reticenta fata de aceasta etnie conlocuitoare si tinde sa-i judece pe toti cu aceeasi masura : toti sunt niste hoti, niste nemernici! sau, cu alte cuvinte : „atentie, caini periculosi!”. Si totusi…nu toti sunt la fel!….dar cati dintre oamenii de rand, fac acest minim efort al diferentierii? Cati nu cedeaza tentatiei generalizarii?

De ce am spus toate acestea? Nu numai pentru simplul fapt ca nu-mi plac generalizarile, cliseele, stereotipurile, incadrarile de orice gen, ci si pentru faptul ca am avut ocazia sa cunosc tigani de treaba, dupa cum se spune, tigani care isi castiga traiul cinstit si care sufera pentru faptul ca sunt considerati ca si ceilalti semeni ai lor, care se ocupa cu ce este mai rau in societate.

Unul dintre aceste exemple pozitive este si actrita Alina Serban, un om frumos sufleteste, care a reusit sa lupte contra tuturor morilor de vant si a ajuns acolo unde si-a dorit : piesele ei de teatru se joaca la Londra, cu sala plina!

Alina

Absolventa de UNATC, bursiera la New York, master la The Royal Academy of Dramatic Art, studenta anului 2012 in Marea Britanie, a scris 2 piese de teatru jucate cu succes la Londra si a jucat alaturi de cel mai in voga actor britanic (Benedict Cumberbatch).

alina3

Un extras dintr-o parte din interviurile acordate pana acum poate sa va dea o idee asupra a ce fel de om este si cate sacrificii a facut ca sa ajunga acolo unde si-a dorit :

  • in 2011 a plecat la Londra sa faca un master la The Royal Academy of Dramatic Art (RADA), iar in 2012 a primit premiul cuvenit celei mai bune studente din Marea Britanie. Trebuia sa ajunga la Edinburgh, in Scoția, sa il ridice, dar n-a avut bani (nouazeci de lire) sa ajunga acolo, pentru ca, intre timp, muncea la negru pentru a supraviețui;

  • Cum a fost cu premiul?
    Eu voiam foarte tare ca o fata roma sa castige si de asta m-am inscris. Premierea pica intr-o perioada foarte trista, cand n-aveam ce sa mananc. Vindeam hotdog. si primesc un telefon: “Domnisoara Alina serban, felicitari ați castigat…”. “si eu eram… Mulțumesc. Cu ce vreți: cu pui sau cu vita?”.

  • Care e treaba cu tine, Alina Serban?
    Care e treaba cu mine? Sunt multe treburi cu mine. Eu sunt super-nuanțata.

  • Cum e viața ta la douazeci si sapte de ani?
    Acum incepe sa devina frumoasa.

  • Si pana acum?
    N-a fost neaparat urata, dar de-abia acum rasare soarele pe strada mea si a familiei mele. Pot sa ma gandesc si eu la lucruri care altora li se par normale – uite, sa am si eu camera mea, ce inseamna sa ai intimitate, niste lucruri decente. Abia incep sa le ințeleg, nu sa le am – sa le ințeleg. Nu am casa mea in Londra, dar am camera mea.

alina2

  • A fost lung drumul pana aici?
    Prea lung.

  • In general, colegii tai erau englezi bogati?
    Am fost intr-un grup de oameni middle-class (n.m. – clasa de mijloc) spre upper-class (n.m. – clasa celor bogați)

  • Erau, deci, niste copii de bani gata, englezi. Discrepanța era mare.
    O, da. Uneori voiam sa le ating fața sa vad daca e real:
    prietene, de ce ai mereu zambetul asta pe fața?, orice om are si o zi proasta… M-am ințeles cu ei, dar n-am reusit sa ii ințeleg.

  • Ei ințelegeau ceva din ce se intampla prin lume sau…?
    La un moment dat faceam o piesa despre conflictul Bosnia-Serbia, si ma enervau ca voiau doar sa fie sub reflector, nu erau in poveste… Cred ca sunt bune momentele in care nu te ințelegi cu lumea si afli ca esti diferit. A trecut si asta.

alina4

  • Ce rol a avut discriminarea in viata ta? Ai trait intr-un mediu defavorizat, cu siguranta au fost momente in care te-ai lovit de ea.

    Discriminare e un cuvant mare. M-am lovit mereu, dar nu imi palce sa ma joc cu el. Nu stiu cand sa il folosesc. Sunt oameni care sufera zilnic, dar sunt si mici gesturi pe care nu poti sa nu le consideri discriminatorii. „Esti de etnie roma? Aaa, ce tare, ca nu pari!!” Asta deranjeaza. Si in liceu, aveam un prieten si nu am mai putut sa ma vad cu el pentru ca eram de etnie roma. M-a dat peste cap, pentru ca nu aveam nimic, doar eram de etnie roma. Parintii lui au vrut sa ma cunoasca si dupa au aflat, aveau studii superioare, chiar in domeniul artei. Nu ma gandeam ca ar putea sa fie vorba de asta, ei aveau o parere buna despre mine, vroiau sa ma cunoasca. Mi s-au mai intamplat. Fratelui meu i s-au intamplat mai multe. I s-a scris „tigan” pe frunte. Mai multe. Mai erau situatii in relatii, cand auzeai expresii de genul „Te rog sa nu fii tigan!”, „E dezastru ca la tigani”. Eu pe unde sa scot cioara vopsita? (Ride).

  • Cum reactionai?

    Mai faceam chestii de genul: „Salut, eu sunt tiganca, tata a murit, mama e inchisa, eu stau la un centru de plasament. Buu!” Si nu glumeam. Eram rea. Iar ceilalti incercau sa inmoaie: „Hai, mai, ca nu e adevarat!” Culmea, totul era adevarat, chiar daca parea o gluma.  E greu, pentru ca tu vrei sa te prezinti ca un om extraordinar, sa aiba lumea o parere buna. E greu sa spui cine esti, sa fii vulnerabil, sa simti ca te dezbraci si totusi sa fii OK cu asta.

alina5

  • Tu ai stiut foarte bine ce iti doresti sa faci in viata, ai avut si noroc, pe langa munca depusa. Dar ce se intampla cu cei care nu si-au gasit inca o chemare si nici sanse prea mari nu au?

    Mie mi-e foarte teama sa dau sfaturi sau sa vorbesc despre altii, pentru ca e o responsabilitate prea mare. Nu stiu sa spun concret, dar cumva, mie mi s-au intamplat lucruri nu pentru ca am fost eu vinovata. Si a trebuit sa ma descurc. Dar lucrurile s-au rezolvat la un moment dat. Puteam sa o las mai moale. Insa nu am facut-o, am stiut ca trebuie sa dau totul in continuare. Fiecare are plusurile si minusurile lui. Fiecare are un dram de noroc pe care si-l poate exploata. Eu imi fortez norocul. Dar am vazut ca sunt mult oameni de la care poti invata.

  • Asadar, tu consideri ca fiecare trebuie sa isi duca propria batalie, ghidandu-se, eventual, dupa exemplele pozitive din viata sa.

    Noi prin noi insine putem. Inainte sa raman fara mama mea, ea era tot ce aveam eu, picioarele cu care mergeam si capul cu care gandeam. Am ramas fara si cumva am reusit sa ma descurc. Nu singura, ca nu sunt Xena. Dar lucrurile, oricat de grave ar fi, se intampla si sunt urmate si de lucruri bune, cat timp tu vrei sa te scoti din situatie si nu vrei sa stai sa iti plangi de mila. Ideea ca nu se poate, pentru mine nu exista. Eu stiu ca numai moartea nu are solutii. Cat timp suntem sanatosi putem sa o scoatem la capat. Nu imi permit sa dau sfaturi pentru nimeni, dar putem lupta cumva impotriva oricarui fel de discriminare;

alina6

  • Unii romani se intreaba daca exista exemple pozitive provenite din comunitatea roma? Ce le-ai raspunde?

    De fiecare data cand un roman zice ca romii nu vor sa se integreze, ca nu vor sa mearga la scoala sau sa munceasca, nu vor, ce sa mai, ii raspund „Nu stiu, nu pot sa te contrazic, dar cand ai fost tu utima data la Mc Donald`s, la restaurant, sau la scoala la tine, doamna care curata, sau la piata, maica-ta, taica-tu, nu au vazut romi, sau doamna aia care sterge oglinda sa te uiti tu in lift, nu ti se pare, ca poate, poate, femeia aia e roma? Ma refer si la romii anonimi care muncesc. Nu sunt izolati undeva. Ca vrem noi sa ii segregam e altceva. Dar ei ofera servicii, la ei apelam in doferite moduri, poate ne si tratam, poate ne si platesc. Hai sa terminam cu asta!

  • In acest context, ce atitudine ar trebui sa aiba femeile rome, in special. Se spune ca femeile sunt mai vulnerabile?

    Ele trebuie sa fie mult mai curajoase. Sa nu se gandeasca: „Cum sa ma duc sa lucrez acolo? Ca nu o sa ma vrea pe mine, ma vede si mai bruneta…” Si in slujba mea e foarte greu. Si eu nu am reusit, nu sunt pe culmile succesului. Dar munca trece de orice, de orice barfa, rautate sau alte obstacole. La mine in domeniu se spune ca talentul trece de jocurile din culise. Cred ca munca titanica si ideea ca nu te lasi, orice ar fi, pot razbate. Poate ca nu este exact cum ai vrut, la fel de bine, dar ceva se intampla. Tu impingi lucrurile mai departe. Cred in femeile independente, care se pot simti bine cu ele, care se pot regasi in ele insele.

Mai multe detalii puteti regasi si mai jos :

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. ceciliadumitrache spune:

    Citez din Alina: Etnia nu are de-a face cu faptele persoanei.
    Are dreptate. Daca stam sa comparam sumele furate, iata ca cei care au furat, cat? 10% din PIB? sunt romani, si ma refer aici numai la dosarul Microsoft. Au furat atat tiganii? Eu una nu cred ca toate infractiunile lor de aici si din afara se apropie de suma aceasta.
    Da, sunt o lume aparte, dar nimeni nu vorbeste despre cat stiu sa isi iubeasca copiii, despre cum sar pe strada unul in ajutorul celuilalt, chiar si daca nu se cunosc. Atunci cand cresti intr-un anumit mediu, e aproape imposibila ruperea, mai ales acum, cand scoala e cum e, abia e timp de predat lectiile, nu si de discutii despre viata. Pentru o femeie rroma, sansa e aproape nula. Este crescuta si maritata devreme, fara sansa de a mai merge la scoala, este invatata sa isi stie locul de mica. Daca munceste, trebuie sa se multumeasca cu un job prost platit, pentru ca nu are studii. Atunci cand are sansa sa relationeze cu oameni „civilizati”, are de fapt, cel mult sansa de a afla cum trebuie sa tii o casa, cum trebuie sa iti cresti copilul ca sa ii oferi lui alte sanse. Pentru ea, viata va continua insa neschimbata.
    Am lucrat cativa ani intr-un colectiv in care erau si tiganci. Munceau bine si stiau sa si glumeasca. Nu a trebuit sa imi feresc lucrurile ca sa nu imi fure careva. Nici acum nu imi e teama de tigani, teama imi e de baietii isteti, gulerele albe, care ne duc tara in datorii.

    Apreciază

    • concediere spune:

      Da, de acord, etnia nu are legatura cu caracterul sau faptele unei persoane, pentru a se aplica „a priori” o eticheta…
      Si da, cele mai mari probleme le-au cauzat unii dintre semenii nostri, nu tiganii, insa e mai simplu sa abati atentia publicului spre infractionalitatea de mai mica dimensiune pentru a se uita marea infractionalitate si adevaratele probleme…”paine si circ” functioneaza perfect in continuare!
      Apoi, faptul ca sunt incadrati de la nastere intr-un anumit tipar predeterminat, limitat, nu face decat sa le ciunteasca personalitatea si mai rau, e ca si cum ai avea o fabrica de creat potentiali infractori pe banda rulanta si apoi tot tu, ca patron de fabrica, sa te plangi ipocrit ca acei roboti creati nu au facut decat sa actioneze conform tiparului creat de tine! deci multa ipocrizie la mijloc si in acest caz..
      In alta ordine de idei, ma bucur ca ai amintit de exemplul personal cu colectivul in care erau si tiganci, dat fiind faptul ca lucrurile pozitive, care exista si nu cred ca sunt putine la numar, trebuie evidentiate, tocmai pentru ca nu sunt mediatizate! tiganii fiind vazuti ca o oaie neagra, pe care sa poti da tot timpul vina, chiar si cand nu e vina lor! tapul ispasitor, permanent de rezerva! iar prin comparatia negativa, noi sa ne credem/vedem niste Sfinti!

      Apreciază

  2. calinakimu spune:

    Discriminarea tiganilor, chiar a saracilor, sau a genilor in viata, este carecteristica modului cum oamenii traiesc numai dupa imagini, dupa contitionarile educatiei, a prejudecatilor. Acum, pe de alta parte tiganii fac tot posibilul sa fie discriminati, adica vor sa iasa din structurile societatii, dar totusi au nevoie de societate, de produsele ei. Tiganii vor sa fie lasati de capul lor, dar in acelasi timp vor sa beneficieze de munca altora…ca trebuie sa traiasca si munca nu le intra in traditie.
    Oricum, problema tiganilor devine pe zi ce trece o problema tot mai mare, care va exploda candva…Cercul este vicios si fara o iesire posibila in conditile actuale.
    Cazul aratat de tine este o exceptie, este drept, nu singura. Cantatul si anumite mestesuguri traditionale reprezinta zonele vocationale ale tiganilor. In rest…numai belele. Ei se afla inca in evul mediu. si nu sunt ajutati sa iasa si nici nu vor, sau vor dupa NEregulile lor.

    Apreciază

    • concediere spune:

      Generalizarile nu reflecta decat partial realitatea si nici nu rezolva problema, ci doar o perpetueaza..
      Daca te-ai fi nascut tigan si de dimineata pana seara nu ai fi auzit decat jigniri si eventual batai doar pentru ca esti tigan, daca ai fi fost marginalizat aproape peste tot doar pentru ca esti tigan si se presupune automat ca esti un hot si un nemernic ca toti cei din etnia ta, daca nu ai fi angajat nicaieri tot din cauza acelorlasi motive si singurele job-uri rezervate rasei tale fiind de femeie de serviciu, cum te-ai fi simtit? plin de iubire fata de semeni, experimentand total starea de martor, constient de tot ce se intampla si implicit iubitor si iertator, aratand si celalalt obraz?
      E foarte simplu sa arunci cu pietre/judeci/etichetezi pe altii cand nu ai fost si nu vei fi niciodata in pielea lor…
      Nu incerc sa le iau apararea, ba chiar am avut, de-a lungul vietii, probleme destul de mari din cauza unora dintre ei, insa acest lucru nu inseamna ca toti sunt la fel, dupa cum spuneam…si sa plecam de la premisa : „caine rau”! cand vedem un tigan in fata noastra..
      Oare noi toti nu avem nicio responsabilitate, nicio vina ca lucrurile sunt cum sunt? societatea le-a oferit totul pe tava si ei nu au primit? am incercat vreodata sa ajutam, in orice fel, pe vreunul din ei? am incercat sa intelegem? ne-a interesat vreodata?
      Nu stiu, sunt multe intrebari fara raspuns, iar problema lor e destul de complexa, cu multe fatete…

      Apreciat de 2 persoane

      • calinakimu spune:

        Vad ca tratezi fenomenul emotional…Dar te-ai gandit de ce in Romania, raportat la numarul populatiei, avem cei mai multi tigani din Europa, poate din lume?! Stii de unde au venit in Europa, cum au migrat, cum au capusat tarile in care s-au asezat?! Fara a cunoaste amanunte referitoare la cultura acestora, a trecutului acestei etni, nu se pot emite judecati de valoare, fara sa nu aparea controverse.
        Desigur, societatea umana este dezbinata, discriminatorie…si o pot tine asa mult si bine…De aici trebuie plecat. Dar a gasi vinovatul numai in cealalta tabara, este o alata discriminare.
        Daca m-as fi nascut tigan, as fi fost educat sa fiu cum sunt tiganii…Problema lor, fara sa mai repet racilile lumii noastre, este ca acestia au ramas cu secole in urma, au spirit gregar, legi morale propri si nu vor sa se integreze si pana la un punct sunt de inteles. Societatea noastra nu este mult mai buna. Imi pare rau pentru aceasta situatie, dar a cauta rezolvare vazand numai o jumatate de problema, nu vom reusi decat sa adancim conflictul. Nu vreau sa intru in amanunte, in devoalarea unor comportamente INACCEPTABILE, care nu au nimic in comun cu discriminarea.
        Este frumos ca le sari in ajutor, dar incearca sa-i ajuti concret, sa treci de la vorbe la fapte si atunci mai discutam. E
        u am incercat…si stiu despre ce vorbesc.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Am citit mai demult, cate ceva despre istoria si cultura lor, astfel incat, chiar daca nu sunt doctor in domeniu, stiu despre ce vorbesc. Apoi, judecati de valoare emitem toti, avem opinii subiective, bazate mai mult sau mai putin pe experiente personale, asta e clar.
        Legat de ajutorul concret, chiar am ajutat concret pe cativa, astfel incat si eu stiu despre ce e vorbesc, insa de la ajuta pe cativa cu invatamintele de rigoare si pana la a generaliza la tot grupul etnic, e cale lunga, zic eu.
        In fine, fiecare are dreptul la opinie personala, mai mult sau mai putin subiectiva, fiind unul din subiecte pe care poti sa dezbati mult si bine si tot nu rezolvi problema, astfel incat ramanem doar cu dezbaterile 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • calinakimu spune:

        Nu poate fi rezolvata nici o problema plecand de la structura sistemului de gandire actual care se reflecta in toate componentele sistemuluilui socio- politic si economic.
        Nu este vorba de opinii personale, este vorba ca NU exista solutii…plecand de la acest dat, cum nu exista solutii nici pentru ceilalti, aici nu este vorba numai de tigani. Existenta acestora, modul cum au devenit o problema, demonstreaza in fond iresponsabilitatea acestor sisteme, adica a celor ce le genereaza, a oamenilor.
        Problema noastra a tuturor suntem CHIAR NOI…Este si motivul pentru care incerc sa devoalez anumite aspecte care tin de noi, de modul cum „cred eu” ca pot fi rezolvate plecand de la cauze.
        Oricum am suci-o, orcum am intoarce-o, repet,,,NOI suntem problema, cu tot ce presupune aceasta.]
        Eu chiar nu am nimic cu tiganii, fac simple constatari asupra unei situatii ce se acutizeaza. Dar cum TOTUL se acutizeaza in sensul cel mai rau al cuvantului, nu ne ramane decat ori sa ne gasim echilibrul, normalitatea…ori sa implozam sau sa explodam…cu sisteme cu tot, cu pierderi uriase, cu suferinta pe masura raului pe care ni-l facem din INCONSTIENTA, cu pierderi incalculabile.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s