PIATA MUNCII IN 2030 ?

Posted: 19/02/2015 in Cariera
Etichete:, , ,

work in 2030

Rainer Strack, expert german in resurse umane, afirma in 2014 faptul ca pana in 2030 va aparea o  noua criza a fortei de munca care va conduce la existenta mai multor oferte de munca decat oameni disponibili, plecand de la exemplul Germaniei :

  • forta de munca in scadere din cauza reducerii natalitatii in ultimele decenii, in tarile dezvoltate;
  • cresterea sperantei de viata si implicit a nivelului de imbatranire a populatiei.

Ce stim este ca forta de munca va scadea in Germania si va scadea in mod semnificativ. Acum, ce se va intampla cu cererea de munca? Aici devine interesant. Pentru ca nu vrem sa prezicem viitorul, am facut altceva: ne-am uitat la PIB-ul si la rata de crestere a productivitatii Germaniei din ultimii 20 de ani si am luat in calcul urmatorul scenariu: daca Germania vrea sa aiba in continuare aceeasi valoare a PIB-ului si aceeasi rata de crestere a productivitatii, putem calcula direct de cati oameni are nevoie ca sa-si mentina trendul ascendent. Asadar, Germania va fi afectata de un deficit serios al fortei de munca. Statistica arata ca, in 2030, forta de munca din Germania va numara aproximativ 37 de milioane de oameni, dar va avea nevoie de 45 de milioane de oameni. Deci, un deficit de 8 milioane de oameni in ceea ce priveste forta de munca”.

In aceste conditii :

Germania va stagna. Nu vom mai creste. De ce? Pentru ca atunci cand nu exista oameni care sa munceasca, cine sa produca cresterea economica? si companiile vor cauta talente in alta parte. Dar unde?

….iar la intrebarea retorica de mai sus, unul dintre raspunsurile posibile ar fi : in colonii! forta de munca ieftina si calificata (mai mult sau mai putin)!

 

SOLUTII ?

 

In opinia expertului, daca Germania (si orice tara dezvoltata) vrea sa-si pastreze acelasi ritm de crestere al PIB, precum si a productivitatii, ar trebui sa se gandeasca sa implementeze din timp masuri legate de :

  • cresterea ratei migratiei :

        „Migratia este, cu certitudine, o masura cheie ca sa trecem peste criza care ne asteapta. In cadrul unui studiu de marketing recent, mai mult de 60% dintre respondenti au spus ca vor sa munceasca in strainatate. Pentru mine, este un numar surprinzator de mare. Lumea este mobila, dar numai partial. Cele mai putin mobile tari sunt Rusia, Germania si SUA.”

  • aducerea mai multor femei in campul muncii;

  • cresterea varstei de pensionare (in contextul in care, in 2014, Germania tocmai a scazut varsta de pensionare de la 67 la 63 de ani);

  • adaptarea cat mai mult a studiilor si a calificarilor la cerintele pietei (a angajatorilor);

  • automatizarea nu numai a muncii necalificate (la nivel de productie industriala), dar si a muncii de birou :

    Asadar, intrebarea cheie nu este daca tehnologia va inlocui o parte din locurile de munca, ci cand, cat de repede si cu ce costuri? sau, cu alte cuvinte, ne va ajuta tehnologia sa rezolvam aceasta criza a fortei de munca? Da si nu.

    Da, pentru ca de exemplu in industria auto robotii sunt responsabil de 40% dintre toate procesele ce stau la baza construirii unei masini, iar daca in 1980 partile componente electronice ale unei masini reprezentau 10% din totalul costului de productie, astazi acest procent a ajuns la peste 30% si va continua sa creasca pana la peste 50% pana in 2030.

    Nu, pentru ca tehnologia nu va putea rezolva problema creativitatii, inovatiei umane, creandu-se astfel o serie de locuri de munca noi, care vor tine cont de avansul tehnologic, iar oamenii vor fi nevoiti sa se adapteze cat mai repede la aceste cerinte si implicit sa dobandeasca noi competente profesionale.”

  • „vanatoarea de talente”

    Pentru a reusi sa identificam cat mai bine nevoile oamenilor talentati si implicit sa reusim sa-i atragem la noi in tara, unul din instrumentele folosite in prezent a fost un studiu de piata pe un esantion de 200.000 oameni cu talente in diverse domenii. Am aflat astfel care este topul preferintelor acestora :

    1 – aprecierea pentru munca depusa;

    2 – relatie buna cu colegii, atmosfera buna la birou;

    3 – echilibrul viata profesionala-viata personala;

    4 – relatii bune cu superiorii

    Deci, concluziile au fost clare : oamenii tin cont cel mai mult de aspectele umane, ce tin de aprecierea valorii lor, a timpului personal, a cadrului in care se desfasoara activitatea, ceea ce va implica faptul ca aceasta criza a fortei de munca va deveni, in timp, si o criza personala.

  • noi strategii de resurse umane (planificarea resurselor la fel ca planificarea financiara, cu estimari pentru mai multe job-uri si mai multe aptitudini);

  • schimbarea atitudinii, a paradigmei :

      „Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le putem face este sa ne schimbam atitudinea : angajatii sunt resurse umane, deci oameni in primul rand, nu costuri sau roboti

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. calinakimu spune:

    In ceea ce ma priveste, nu sunt interesat decat PREZENT. Viitorul este al altora, al viselor, al iluzilor. al sperantelor, sau ale futurologilor. Sper , ca in urma CONSTIENTIZARII, prezentul/viitor sa nu depinda de „piata”, cat sa depinda de relatii de colaborare, nu de exploatare…

    Apreciat de 1 persoană

  2. ceciliadumitrache spune:

    Nu ma mira ca se vorbeste despre migratia germanilor spre o alta piata de munca. Am cunoscut pe cineva care a stat ani buni in Germania. Imi povestea ca sunt prea conservatori nemtii, nu vor accepta imigranti foarte multi in plus. Imi povestea ca sunt diferente de salarii dintre femei si barbati, enorme, de mii de euro pt aceeasi munca, in plus angajatorii profita de salariul de 450 de euro pe luna pentru cateva ore de munca pe sapt pe care deseori le prelungesc fara a plati in plus, si oamenii pentru ca nu au ce face, accepta ca sa nu moara de foame. Salariul de 450 de euro pe luna este o permisiune pe piata muncii germane si e foarte folosit de firme. Nu exista nici o limitare la angajari, astfel incat angajatorul poate sa angajeze toti salariatii pe suma asta. La doua sau mai multe joburi de 450 de euro, la care angajatorul plateste doar o suma modica ca impozit si asigurari/in jur de 50 de euro, angajatul nu-si poate permite cumularea joburilor ca iese in pierdere, remuneratiile cumulandu-se iar el ajunge sa plateasca impozit la 900 de euro, ramanand cu un salariu net de vreo 600 de euro lunar. Daca se iau in calcul cheltuielile de trai cu preturile de acolo, nu e roz situatia, parca mai bine e la noi.

    Apreciat de 1 persoană

    • concediere spune:

      Este important sa cunosti informatii „din interior”, intr-adevar.
      Pe de alta parte, din cate imi aduc eu aminte, parca prin iulie 2014, in Germania a fost adoptat totusi salariul minim de 8,50 euro pe ora, peste salariul minim din SUA si Marea Britanie..

      Apreciază

      • ceciliadumitrache spune:

        Da, Pare un salariu mare, numai ca e special gandit pe ora. Oferta de munca nu este pentru norma intreaga, aici e gaselnita angajatorilor de care vorbeam. Perfect legal, nu?
        Cunostinta mea chiar e o fire rezbatatoare, cred tot ce mi-a povestit. Am sa o intreb cate ore erau in contract si revin.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Da, chiar sunt foarte utile aceste informatii, multumesc frumos.
        Si eu cunosc pe cineva care intentioneaza sa plece anul acesta sau anul viitor in Germania/Austria/Elvetia/Franta/Luxembourg (nu s-a decis inca), in ideea de a-si gasi acolo un job (pentru inceput) cu salariu minim in jur de 1500 euro/luna/8h (si peste, in functie de tara, de ex in Luxembourg e minim 2000 euro net, iar in Elvetia 3000 euro net), sa gaseasca totodata cazare la vreun camin studentesc/de nefamilisti, sa imparta spatiul cu inca 1 persoana si astfel sa plateasca 3-400 euro/luna, la mancare nu este pretentios (mananca putin si ieftin).
        De ce ar pleca? Ca multi romani, s-a saturat de bataia de joc generala din tara, de lipsa de respect fata de om, de sistemul medical spagar si mizer, de plati inutile CASS, nu si-a gasit de lucru aici de mult timp + ar pleca pentru sistemul medical mult mai bine pus la punct in tarile anterior mentionate + sa nu mai faca ore suplimentare „n” neplatite (muncea pana la 20-21 aproape zilnic, de cele mai multe ori si in week-end-uri)) + sa fie respectat ca om (astea ar fi motivele, in mare)

        Apreciat de 1 persoană

      • ceciliadumitrache spune:

        Ar fi bine ca cei plecati sa trimita date despre situatia reala pe piata muncii de acolo. Calcule reale, cat e o chirie, cati bani raman, pentru a compara cu posibilitatile de aici. Ce oferte de munca sunt. Daca nu si in alte tari patronii se folosesc de sistemul de plata cu ora.

        Mai am exemplul unei rude care a plecat de aici, desi era angajata la o multinationala, si nu lucra peste program, 21 de ore, ca si cunostinta dvs. Avea aici masina la dispozitie, o garsoniera spatioasa in proprietate, a lasat totul si plecat spre visul canadian. A ajuns sa lucreze ca infirmiera intr-un azil pentru inceput, acum e asistenta in spital, in meseria ei nu va lucra niciodata. S-a ingropat acolo in datorii pe 30 de ani pentru o casa din lemn, se plange de frig si ca nu mai poate pleca din cauza datoriilor. Mi-a facut o data o comparatie cat de umflate sunt preturile, cat e un patut din lemn de brad, cat e pretul la cablu fata de salariu, si cat ii ramane in mana. Ea povestea, eu comparam cu ce e la noi fata de salariu. Pai, aici daca te inhami pe 30 de ani, o faci in primul rand pentru o casa de piatra, care ramane generatii dupa tine. Stress si lipsa de respect sunt peste tot. Inteleg sa plece cine nu gaseste de munca, cine chiar nu are alta solutie.

        Sunt cazuri si cazuri. Depinde de pregatirea fiecaruia, de cum e sfatuit, de sansa. Dar revin, bine ar fi sa avem mai multe informatii, nu toti au prieteni la care pot apela atunci cand iau hotararea sa plece, un sfat, cat de mic, un minim de informatii, ar ajuta.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Legat de romanii plecati in strainatate si de prezentarea situatiei reale de acolo : adevarat, sunt cazuri si cazuri. De exemplu, cine este interesat de emigrare intr-o anumita tara, teoretic ar trebui sa studieze si forumurile romanilor plecati in tara respectiva sau orice informatii gasite pe Internet despre tara respectiva, in cazul in care nu are rude/prieteni/cunostinte de incredere, care sa-i reflecte realitatea, cat mai obiectiv posibil. Desigur, in aceste cazuri (informatii de pe Internet) iti trebuie discernamant pentru a identifica care sunt informatiile reale si care nu, precum si studiu suplimentar pe site-urile din tara respectiva pentru a identifica pretul cu care poti inchiria o locuinta, nivelul de trai/costurile zilnice/lunare, etc. Deci nu te arunci niciodata cu capul inainte (pe baza unor informatii manipulative/platite aparute in presa, prezentand viata roz din strainatate), fara un studiu serios prealabil (si care chiar si asa nu-ti este garantat 100% succesul, dar macar incerci „sa-ti faci pe cat posibil temele inainte”).
        Tot legat de Germania citeam azi dimineata in Deutsche Welle faptul ca in prezent au cel mai inalt nivel de saracie de la reunificarea din 1990, aproximativ 13 milioane de nemţi fiind saraci. Mai mult, in 2014, imigratia (indeosebi din Romania, Bulgaria si Polonia) a atins cote foarte mari, astfel incat se pare ca nici „motorul Europei” nu „duduie” la capacitate maxima.
        Legat de exemplul cu Canada : multumesc frumos pentru timpul si disponibilitatea de a impartasi aceste informatii importante si utile, dat fiind faptul ca de cele mai multe ori aceste cazuri reale nu apar in mass-media (exceptand cazurile extreme, care, de regula, produc scandal local si, eventual, international), astfel incat cei mai multi oameni, care nu au situatii disperate aici, cred ca sunt pur si simplu atrasi de „mirajul Occidentului” plecand de la premise mai mult sau mai putin idealiste.

        Apreciat de 1 persoană

      • ceciliadumitrache spune:

        Pe mulţi, orgoliul este cel care îi ţine în străinătate. Mă gândesc că cei care vor să plece, mă refer la cei care au aici o situaţie, mai bine ar pleca într-o excursie în ţara respectivă, în 10 zile s-ar dumiri cât de cât. I-ar costa numai economiile, ori un împrumut rambursabil în câteva luni, nu ar ajunge să piardă şi casă, şi serviciu, să ajungă să practice o muncă pe care aici o dispreţuiau şi să se înglobeze în datorii.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Da, unul din motive s-ar putea sa fie si orgoliul, altul ar fi „legarea de glie” (a se citi „datoriile” la banci pentru 20-30 ani) si ar mai fi si altele, de la caz la caz.
        Da, daca isi permit cat de cat, ar fi o idee chiar sa stea vreo 3 luni in tara respectiva, sa se lamureasca, plecand de la cautarea activa, zilnica a unui job, punandu-se „in pielea”omului care traieste zilnic acolo si astfel sa vada daca sunt in stare sa ramana acolo. Multi confunda calatoriile in vacante, deci statutul de turist cu cel de emigrant-localnic. Sunt diferente mari intre cele 2 categorii, mai ales cand esti nevoit ca zilnic sa-ti cauti de lucru, sa mananci, sa platesti chirie, facturi, etc. Nu mai vorbesc despre dificultatile derivate din adaptarea la o noua limba, daca nu esti din start bilingv sau vorbesti fluent limba straina respectiva.
        Sunt multe aspecte de luat in considerare inainte de pasul decisiv de emigrare, sunt perfect de acord. Si in nici un caz, personal eu nu as „arunca vrabia din mana, pentru cioara de pe gard!” (a se citi lichidat proprietati aici pentru o iluzie acolo, nu mai zic credite la banci pentru 20-30 ani, munca dispretuita/urata aici si facuta de nevoie/pentru a plati creditele acolo). Intai as analiza pe toate fetele problema, as face chiar si un studiu la fata locului, pentru a ma lamuri direct daca „cioara de pe gard” e chiar asa roz dupa cum pare a fi frumos vopsita, la prima vedere 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • ceciliadumitrache spune:

        Pentru intelectuali, e mai greu. Putem numara pe degete profesiile in care se pleaca direct pe un post bine platit sau acolo au sanse reale imediate. Ofertele de care stiu eu, sunt pentru medici si informaticieni.
        Imi pare ca mai bine se descurca cei obisnuiti de aici cu munca fizica, aceia au simt practic, stiu sa gaseasca mai repede solutii, sa se adapteze, chiar si comunitatea lor e mai mare. Ei, in general, pleaca fara gandul de a se stabili acolo, pentru ei e ceva temporar, si iata ca se intorc si reusesc sa isi construiasca o casa, sa porneasca o afacere, folosesc aici ceea ce au invatat acolo.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Adevarat, din cate cunosc si eu, cei mai multi plecati sunt cei care au prestat si in tara munca necalificata sau calificata ca meserie practica sau sunt dispusi sa presteze in strainatate asa ceva. Foarte putini sunt cei cu studii superioare, iar acestia sunt, in cea mai mare parte, din domeniul IT si medical.Restul, daca pleaca in strainatate, de cele mai multe ori nu profeseaza in domeniul in care s-au specializat in tara, cel putin la inceput sau niciodata. Depinde si de norocul, destinul fiecaruia.

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s