SALARIUL MINIM DORIT

Posted: 05/01/2015 in Salarii
Etichete:, ,

salariul minim pe economie

 
Citeam acum 1 ora un sondaj al Institutului roman pentru evaluare si strategie (IRES) cu privire la salariul minim dorit de catre romani, sondaj realizat in perioada 19-20.12.2014, pe un esantion de 1131 indivizi de 18 ani si peste.

 
Mi-am zis imediat ca trebuie sa ma abtin sa-mi pun cateva intrebari de logica elementara ca de exemplu : cine a comandat studiul? cu ce scop? pe ce criterii si cum a fost ales esantionul? s.a.m.d si sa trec rapid la concluzii, care, de altfel, nu sunt suprinzatoare, dupa cum veti vedea mai jos :

  • 52% dintre romanii intervievati considera ca pentru 1 persoana ar fi suficient un venit lunar de minim 2.000 de lei pentru un trai decent;
  • 39% spun ca banii pe care ii au abia le ajung de la o luna la alta;
  • atunci cand li s-a cerut sa se pozitioneze pe o scala de la 1 la 10, unde 1 înseamnă ”sarac”, iar 10 inseamna ”bogat”, majoritatea respondentilor s-au plasat la mijlocul scalei, media raspunsurilor tuturor persoanele intervievate fiind 4,83. Spre extremele scalei s-au pozitionat mai putini respondenti, insa cu toate acestea proportia celor care se pozitioneaza la extrema negativa (1 — sarac — 9%) este semnificativ mai ridicata decat cea a celor care se pozitioneaza la extrema pozitiva (10 — bogat — 1%);

 

Deci? Ce parere aveti?

Din punctul meu de vedere, e clar ca e o alta modalitate de manipulare mediatica a opiniei publice, prin care se incearca sa se induca ideea ca, in ciuda realitatii economice crunte, numai 39% din romani (fara sa se sublinieze ca este vorba de 39% din esantionul de 1131 persoane intervievate, nu din totalitatea populatiei Romaniei) sufera de lipsa banilor si de un trai decent! iar restul, desigur, se scalda in bani! 🙂

In privinta salariului minim, fiind subiect de larga dezbatere, nu mai intru in detalii (am mai spus cateva cuvinte si aici pe acest subiect), insa nu pot sa nu remarc urmatoarele :

  • inainte de cresterea salariului minim nu ar fi fost adecvata o analiza prealabila, estimativa, a evolutiei gradului de angajare a celor mai afectate categorii ? (tineri, muncitori necalificati, muncitori care lucreaza la negru);
  • salariul minim ar fi trebuit sa includa costurile totale suportate de catre angajator, pentru ca daca angajatorul este de acord sa-ti dea un salariu minim brut de 900 RON, costul total pentru angajator va fi de 1108 RON, iar tu (ca angajat) vei primi un salariu net de doar 670 RON. De ce? Pai simplu, din cauza fiscalitatii excesive, a taxelor nenumarate luate de Stat de la sclavi!
    De altfel, desi suntem cea mai saraca tara din UE (sau poate la concurenta cu Bulgaria, dupa ultimele sondaje), detinem unul dintre locurile fruntase la povara fiscala/cap de vita furajera (locul 7 in UE, peste 42,6% din costul total, conform Strategiei fiscal-bugetare pentru perioada 2014-2016, publicata pe site-ul Ministerului Finantelor).

 

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il
distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

 

Anunțuri
Comentarii
  1. calinakimu spune:

    Totul se reduce la „calitatea” conducatorilor, iar acestia au ajuns sa ne conduca din cauza permisivitatii noatre. Voi repeta ceea ce am sustinut si in alte postari.
    Eu am mari indoieli asupra “falnicei” noastre istorii. Cred in schimb ca am fost ca popor remarcabili prin permisivitate, printr-o blandete funciara, iar reactile noastre razboinice, actele de vitejie, cate au fost ele, au venit mai mult circumstantial, am fost fortati sa reactionam, este ca furia timidului, al omului cinstit revoltat de nedreptate. Faptul ca am ajuns cersetori, ca oamenii acestor meleaguri au suferit de-a lungul istoriei, este tocmai din cauza acestei permisivitati, a modului blajin de a vedea viata. Balada Mioritei este interpretata intr-o cheie gresita. Nu degaja resemnare, sau lasitate, cat INTELEPCIUNE serena, detasare profunda in fata raului neacceptat, neasumat. Pe acest fond s-au instalat la putere cei mai rai conducatori, cei mai hulpavi, cei mai nemilosi…Si asta s-a perpetuat pana astazi. Nici un conducator nu a tinut cu poporul pe care l-a ingenunchiat si exploatat fara mila. Sunt legende cu Stefan sau Mihai viteazul…NU avem si nu am avut conducatori pe care acest popor blajin…sa-i merite.
    Bineanteles ca s-au adunat frustrari si defulam descoperind cat de …asa si pe dincolo suntem(?!), cei mai si cea mai…
    Cat despre manipulare, ce sa mai vorbim?! Trebuie cumva ca tradatorii sa-si justifice tradarea…dar cine-i mai crede…?!

    Apreciază

    • concediere spune:

      Ceea ce spui tu este un aspect important, fundamental chiar, de acord, insa nu singurul. Eu cred ca este vorba de un complex de factori, adaugat peste natura poporului, iar natura poporului nu stiu daca este chiar asa blajina, precum este stereotipul..
      Nu cred ca degeaba spunea Nicolae Iorga (daca nu ma inseala memoria) ca „fiecare popor are conducatorii pe care ii merita”, pentru ca nici poporul per ansamblu nu este bun, cinstit, serios, muncitor, iubitor de tara, etc, dar nici nu e cel mai rau si nici cel mai permisiv de pe lumea asta! Adevarul, ca de obicei, trebuie sa fie undeva pe la mijloc! 🙂
      Pe de alta parte, problema e destul de complexa si nu poate fi epuizata in 2-3 vorbe, insa trebuie sa luam in considerare, dupa cum spuneam, si alte aspecte ca de exemplu faptul ca noi am fost un popor care s-a aparat tot timpul, nu am fost un popor de cuceritori, doar vedem si in prezent ca fostele mari imperii colonialiste, criminali oficiali, care si-au construit imperiile pe sangele si resursele naturale ale popoarelor sclave, acestia o duc in continuare foarte bine. In plus, aceste foste imperii sau foste tari care au facut parte din imperii (ex Ungaria) au avut intotdeauna o politica/strategie de manipulare/spalare pe creier foarte bine pusa la punct, fiind complementara torturilor/terorii fizice, stapanind popoarele prin frica. Aceasta frica a actionat de secole asupra popoarelor sclave, modificandu-le ADN-ul ca popor. Aceste popoare au supravietuit in genunchi, in orice conditii, cu mici revolte ale unora care nu au mai rezistat terorii. Ma rog, e mult de discutat pe tema asta si nu sunt atinse decat cateva minime puncte.
      Legat de istorie, istoria e, dupa cum se stie, scrisa de catre invingatori (Churchill parca a afirmat asta), astfel incat eu personal nu am nici o baza si nu am nici o incredere in istoria oficial predata. Si apoi, ce conducatori putea sa aiba acest popor plin de tradatori? Divide et impera, nu? Decebal e tradat de Bacilus, Mihai Viteazul, Cuza, etc, o istorie plina de tradari!
      Apropos, legat de istorie, recent am vizionat un documentar istoric, care propune o alternativa la istoria oficiala. Daca nu l-ai vizionat deja si ai rabdare (sunt 16 episoade) si timp, ti-l recomand! Nu spun ca e bun sau rau, cred ca pur si simplu fiecare trebuie sa-si formeze propria sa opinie. Eu zic doar ca este o alternativa…chiar daca nu stim autorii sau sursa si nu toate izvoarele sunt mentionate, daca coroborezi cu surse alternative, poti sa-ti dai seama ca anumite informatii se confirma…
      Documentarul poate fi vizionat aici – https://www.youtube.com/watch?v=mdj3se52b6Y (History of Romania part 1 / Istoria Romaniei partea I, intro)

      Apreciat de 1 persoană

      • calinakimu spune:

        Nu am nici o “jenaă” să-l contrazic pe Iorga în privinaţa acestei afirmatii pauşale…NU întotdeauna este valabilă.
        In ceea ce priveste istoria omenirii…este o RUSINE. In 3000 de ani au fost peste 5000 de razboaie, este o mizerie, o succesiune de crime, de fapte abominabile…asta este istoria. Tradari, jafuri, crime…in ceea ce ma priveste aceasta istorie este irelevanta pentru prezent, chiar daca trebuie sa plecam de la aceasta realitate. S-a petrecut ce s-a petrecut şi se mai petrece din cauza EGOULUI, acestă structură falsă a mintii. Cum sa functioneze o lume in afara IUBIRII, a COMPASIUNII, a LIBERTATII ?!
        Omul NORMAL, nu al viitorului, sau omul “nou”, îl văd eliberat de preocupările periferice. Să mă explic. Munca, aşa cum este percepută ea, cum este trăită zi de zi la locul de muncă, cu rare excepţii, este o corvoadă, fie că este vorba de americani sau chinezi, cele două extreme. Este o îngrădire a libertăţii, care ce-i drept îţi va asigura cele necesare traiului, cu toată exploatarea asumată. Cât timp munca nu va deveini ceea ce este în fond, va exista această percepţie. Mai mult decât atât, la locul de muncă există concurenţă, angajatorul este foarte atent cu banii LUI şi va urmări doar eficienţa, omul va fi tratat strict faţă de acest aspect. Promovarea, adică bani mai mulţi, cât şi păstrarea locului de muncă sunt incerte, un stress suplimentar, oricând te poţi trezi în stradă, ca să nu mai spun de cazul în care chiar întreprinderea poate falimenta…sau despre somaj
        Şi totuşi…Din păcate, lumea aceasta mercantilă, construită pe profit şi pierdere, în care pentru profit oamenii ajung “capabili” (este un eufemism) de orice, când pragmatismul (alt eufemism) a ajuns să ne facă să producem marfă de proastă calitate, aşa zisa uzură planificată, pentru a se mari consumul şi profitul (aberant), când se cumpără de către marile concerne patentele unor invenţii, mai ales din domeniul energiei pentru a se menţine profitul din combustibilii convenţionali, modul cum aşa zisa “piaţă” îşi reglează preţurile urmărind doar profitul concernelor, adică modul cum discriminarea socială, exploatarea devin de nesuportat,cum sumele uriaşe de bani cheluite pentru înarmare devalizează bugetele statelor lumii…văzând toate acestea, este clar că nu mai poate continua în acest mod pentru foarte mult timp. Profitorii, adică aşa zişii oameni de actiune, în fond nişte egoişti bolnavi de lăcomie şi de tot ceea ce presupune egoismul, ne-au inventat nevoi false şi dependenţe false şi toate acestea în numele “progresului” tehnic, tehnologic, ştiinţific. Industria farmaceutică mai mult strică decât repară, cea alimentară otrăveşte cu bună ştiinţă…şi mai pot continuă astfel…
        Este clar că AŞA nu mai merge.
        Eu văd omul NORMAL ca fiind liber cu adevărat. Adică deplin conştient, matur, adică copt la minte şi suflet, armonic, împăcat cu periferia materială şi centrat spiritual, cunoscându-şi ADEVĂRATELE necesităţi, IUBITOR, compasional, realizând unitatea din care facem cu toţii parte, întregul, substanta comună. Atunci nu ne vom mai identifica cu nevoi false, cu titluri, cu munca numele si titlurile, cu dorinţele de mărire, cu dorinţa de cât mai mult…Compasionând, fiecare nu va mai munci numai pentru el, adică munca va deveni un mod de a dărui, de a întoarce ÎNTREGULUI ce-i aparţine ÎNTREGULUI. Picătura transfigurată în urma unei constientizari transformatoare, va fi ce a fost din totdeauna fără să realizeze până în această clipă…OCEAN. Nici o clipă nu a fost în afara acestuia, dar nu a ştiut, nu a pătruns acolo în CENTRU, nu şi-a descoperit SINELE unificator al IUBIRII. Acum valul nu va mai crede că este de sine stătător, că este CEVA sau CINEVA din afara oceanului…

        Apreciază

      • concediere spune:

        Istoria…da, e o rusine, intr-adevar…istoria omenirii per ansamblu, de fapt, este istoria unor criminali, cu mici exceptii..
        In privinta muncii, ceea ce ai descris tu foarte bine este matricea general valabila, cu mici exceptii (ma refer aici la cei foarte putini si privilegiati care au reusit sa faca ceea ce intr-adevar le place si fac asta cu bucurie, astfel incat nu e o munca pentru ei, este un mod de a trai). Exacerbarea competitiei, concurenta asta acerba inoculata din copilarie, este unul din elementele de distrugere a colaborarii dintre oameni si intr-un final, de auto-distrugere.
        Sunt de acord ca este nevoie de o noua paradigma, de un nou tip de existenta (nu de supravietuire), de un om nou, pentru ca, practic ceea ce spui tu, omul normal este omul nou, omul care se reinventeaza pe sine, care se remodeleaza, isi rescrie ADN-ul..

        Apreciat de 1 persoană

      • calinakimu spune:

        Ai sesisat corect, oamenii nu COLABOREAZA, toate relatiile noastre se bazeaza pe interese mai mult sau mai putin meschine. De fapt nici nu mai stim ce inseamna a relationa?!Eu nu-mi imaginez o colaborare, indiferent de natura ei, in afara empatiei, iar a empatiza nu inseamna a ne identifica unul cu altul, cat a ne evidentia resorturile comume si acestea sunt, exista , doar suntem cu totii OAMENI ?!

        Apreciază

      • concediere spune:

        Corect, „a empatiza” nu inseamna sa ne identificam unul cu altul pana la anihilarea propriei personalitatii, ci inseamna ca fiecare om sa identifice in celalalt (cu care empatizeaza) ceea ce ii este complementar, ceea ce ar putea sa-l completeze, sa-l inteleaga (nu degeaba se spune sa fi „pe aceeasi lungime de unda” :), precum si afinitati elective comune. „Unitate in diversitate”, nu? 🙂 intrebare retorica.
        Legat de „…doar suntem cu totii oameni” nu as fi asa categorica, m-ai degraba as nuanta, unii dintre noi 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      • calinakimu spune:

        Faptul ca nu REALIZAM acest truism determina aceasta fragmentare a omenirii, aceasta izolare, insingurare concurentiala. Nu mai vedem decat adversari, iar notiunea de colaborare este litera moarta.

        Apreciază

      • concediere spune:

        Din pacate, asa este…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s