Supra-calificarea. Ai accepta un loc de munca platit sub nivelul tau de studii ?

Posted: 13/10/2014 in Cariera
Etichete:, , , , ,

overqualified

„Multi absolventi nu accepta un post inferior nivelului lor de educatie dintr-un orgoliu prost gesionat : sa nu rada vecinii, sa nu-i dispretuiasca prietenii, sa nu-si faca de ras familia care a investit cu mandrie in educatia lor. In societatea actuala, e mai putin rusinos sa-ti cauti ani de zile un job, in timp ce traiesti din banii parintilor, decat sa muncesti intr-un service, magazin, call-center, pe un post inferior asteptarilor familiei. Da, de cele mai multe ori discutam de asteptarile familiei si nu de asteptarile tanarului absolvent, pentru ca acestea sunt nesedimentate” afirma Mihaela Tudorancea, Managing Partner la compania de resurse umane Tudorancea &Partners.

Oare asa sa stea lucrurile? Poate ar fi bine sa incercam sa vedem lucrurile putin mai nuantat…

Pana atunci insa, va las sa va delectati putin cu un videoclip, o parodie care reflecta insa, in mare parte, realitatea de pe piata muncii :

Acum, dupa ce ne-am amuzat un pic, sa revenim la oile noastre.

Deci, avem 2 categorii afectate de fenomenul „supra-calificarii” :

1) tinerii absolventi;
2) persoanele cu experienta, trecute de prima tinerete (40+)

Astfel, cei mai multi din tinerii absolventi, care nu au lucrat in timpul facultatii, au cele mai mari sanse sa nu gaseasca un loc de munca sau, in cazul fericit, sa gaseasca un loc de munca sub nivelul lor de pregatire profesionala.

Un exemplu edificator in acest sens a fost relatat de ziarul Gandul, care prezenta cazul a 2 tinere absolvente ale Facultatii de Marketing si Management, care dupa mai multe incercari esuate de a obtine locuri de munca potrivit calificarii profesionale, au fost nevoite sa accepte sa lucreze in call-centers, pe posturi sub nivelul lor de calificare. Dupa o perioada insa in care au acumulat experienta si s-au remarcat prin rezultate deosebite, ambele au ajuns manageri, una in cadrul firmei unde se angajase de la inceput, iar cealalta la alta companie.

Cu toate acestea, exemplul de mai sus, este destul de rar intalnit pe piata muncii, avand in vedere faptul ca „doar 5% dintre proaspetii absolventi de studii superioare accepta posturi sub nivelul lor educational. Aceasta inflexibilitate are doua cauze majore: o autoevaluare supradimensionata si educatia. Astfel, pe vremuri, daca „ aveai o facultate“ insemna un venit mult peste medie, loc de munca sigur si alte facilitati, precum accesul rapid la locuinta. Din acest motiv, in familia clasica s-a impamantenit ideea ca macar unul din membrii familiei sa ajunga „om cu carte“, conform specialistului in recrutare, dna. Mihaela Tudorancea.

In realitate insa,„anual, doar 30%-35% din tinerii absolventi gasesc un post specific educatiei lor, in primele 12 luni dupa obtinerea licentei. Procentajul este calculat la totalul absolventilor, inclusiv Medicina si IT, unde gradul de absorbtie se ridica la 80%-85%, sau Politehnica, unde procentajul atinge 40%-45%. Institutiile de invatamant superior supradimensionate se situeaza la niveluri mai mici, unele facultati avand grad de absorbtie zero“, a explicat Mihaela Tudorancea.

Pe de alta parte, pe langa „auto-evaluarea supradimensionata” se invoca si o anumita rigiditate in gandire si perceptie, prin comparatie cu flexibilitatea si dinamismul colegilor din alte tari. Astfel, se considera ca, de exemplu, absolventul american clasic asteapta de la 6 luni la 1 an pentru a obtine un loc de munca, chiar daca aplica la 100-200 oferte/luna si de cele mai multe ori pentru posturi inferioare pregatirii profesionale.

In realitate, lucrurile nu stau decat partial asa, deoarece, conform ultimelor studii din vara aceasta „jumatate din absolventii americani nu au locuri de munca potrivit pregatirii profesionale„, iar cauzele sunt similare celor din Romania : devalorizarea educatiei, goana dupa diplome, intretinerea de catre clasa politica a iluziei ca investitia permanenta in educatie personala (a se citi colectarea ca hobby de „n” diplome) este calea succesului in viata!

In Europa e la fel, toata populatia trebuie calificata si recalificata tot timpul.

De aceea s-au produs si se produc inca economisti, juristi, etc pe banda rulanta, oameni care  dupa absolvire sunt nevoiti, in cea mai mare parte a lor, sa se angajeze pe job-uri de secretare, referenti, operatori call-centers, etc. Si atunci, la ce bun atatea studii, pierdere de timp si de bani? Job-urile respective le puteau obtine oricum, cu studii medii! sau poate, mai nou, pentru meserii unde sunt suficiente studii medii, concurenta mare vine din partea celor cu studii superioare! (fiind prea multi absolventi cu studii superioare, iar angajatorii avand de unde alege):)

Mai jos puteti asculta si „Vocea strazii”, respectiv raspunsurile oamenilor la intrebarea : „Mai merita sa faci o facultate in ziua de azi?

                                                            

Ce se intampla insa de partea adversa? Companiile angajeaza oameni supra-calificati pe posturi sub nivelul lor de pregatire?

Se pare ca unii, da, putini la numar, cei mai multi insa, evitand sa se lege la cap cu aceasta categorie de oameni, sub pretextul ca salariatii respectivi vor fi demotivati, din cauza salariului mic si a postului inferior pregatirii lor, astfel incat vor pleca cat mai repede cand vor gasi un salariu mai mare si un post corespunzator pregatirii lor.

In plus, urmare a unui studiu efectuat de catre Ministerul Muncii :

  • peste 60% din angajatori au declarat ca nu vor sa lucreze cu tinerii (studiul era efectuat pe tinerii de la sate, insa rezultatele pot fi extinse usor si intr-o proportie mai mare la oras), pe motiv ca sunt lenesi si lipsiti de interes;
  • 50% din someri sunt tineri care locuiesc la tara si nici macar nu isi cauta un loc de munca, preferand sa stea acasa, liceenii care picasera Bac-ul nedepunandu-si nici macar dosarele pentru somaj, pentru ca li se parea ca cei 250 de lei nu merita oboseala de a strange toate actele;
  • voluntariatul in timpul facultatii este doar vorba goala, in cele mai multe cazuri, tinerii neavand nici rabdarea, nici entuziasmul de a sta „pe degeaba” la patron pana invata si capata experienta necesara;
  • majoritatea celor care erau considerati in facultate, „tinere sperante” au ajuns „pe domeniu”, restul fiind promotori, operatori call-centers, secretare, etc sau urmeaza masterate doar ca sa aiba ce sa le spuna parintilor cand le cer bani de chirie in Bucuresti;

In ceea ce priveste cea de-a II-a categorie de oameni, respectiv oamenii cu experienta (40+), se pune problema invers : prea multa experienta in munca, ceea ce ar determina prea putina flexibilitate/ deschidere catre noi activitati/calificari profesionale, oamenii respectivi fiind invatati ani la randul sa functioneze numai dupa anumite proceduri standard, fiindu-le deci destul de greu sa se adapteze din nou la alte standarde de munca.

In plus, „un fost sef de productie aplica pentru un post de inginer simplu, iar angajatorul nu il primeste. Exista perceptia ca, atunci cand economia isi va reveni (ceea ce, din punctul meu de vedere, nu se va intampla prea curand), omul va pleca si va lasa un gol in companie. De asemenea, nu e chiar atat de simplu pentru un om cu facultate sa lucreze intr-un post unde nu se cere diploma. De exemplu, in unele domenii e mai usor, in altele, mai greu. Un inginer nu are simturile unui muncitor. Ei stiu, de exemplu, sa desfaca turbine, sa monteze carcase, operatiuni pe care nu le poti invata imediat, chiar daca ai terminat facultatea de masini termice“, afirma dna. Daniela Necefor, Director General la compania de resurse umane Total Busi­ness Solutions.

Care ar fi solutia totusi?

Ar trebui reluata o traditie veche, inca din perioada interbelica, si pusa in aplicare si de comunisti – aceea a uceniciei. Adica, firmele sa incheie contracte cu elevi de la scolile profesionale sau de la liceele de specialitate, sa le asigure masa, cazare, salarizare, iar acestia sa ramana la locul de munca un anumit numar de ani, oferiindu-le practic sansa de a avea locuri de munca„. Daniela Necefor.

Daca stai sa te gandesti mai bine, este o solutie de luat in considerare, avand in vedere statisticile ofertelor de locuri de munca din perioada ianuarie-august 2014. Astfel, cele mai cautate meserii, potrivit ANOFM, au fost : muncitor necalificat in industria confectiilor (1.960 locuri de munca), lucrator comercial (1.790 locuri de munca), vanzator (1.753 locuri de munca), muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor (1.685 locuri de munca), sofer autocamion/masina de mare tonaj (1.520 locuri de munca), manipulant marfuri (1.515 locuri de munca), muncitor necalificat la demolarea cladirilor, captuseli zidarie, placi mozaic, faianta, gresie, parchet (1.465 locuri de munca), confectioner-asamblor articole din textile (1.455 locuri de munca), agent de securitate (1.145 locuri de munca), sofer de autoturisme si camionete (959 locuri de munca).

Deci, oameni buni, deschideti bine ochii (cat mai aveti timp) si vedeti ce se cere pe piata! nu mai colectati „n” diplome inutile, excesul de zel daunand grav sanatatii! 🙂 

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. boros spune:

    Sunt de acord cu articolul. Dar si studiile superioare au rolul lor, chiar daca nu se accede la un loc de munca in conformitate cu specializarea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s