Tinerii someri : lenesi, cersetori, hoti ?

Posted: 11/10/2014 in Diverse
Etichete:, ,

Somer

Titlul pleaca de la continutul unui articol citit recent, articol scris de domnul Mihai Giurgea, auto-intitulat „fondator si director”, care isi prezenta punctul de vedere in legatura cu un sondaj efectuat de Ministerul Muncii in 2013 privind cauzele somajului in randul tinerilor.

Astfel, ce a remarcat domnul Giurgea :

„Studiul Ministerului Muncii a dezvaluit adevaruri uluitoare despre Romania, asa ca merita comentat:

  • Desi se smiorcaie ca “nu li se da o sansa”, tinerii romani refuza efectiv locurile de munca, sub scuza ca salariile ar fi prea mici fata de pretentiile lor. Lenesi!
  • Din ce traiesc, atunci? Din ajutorul social si din banii parintilor. Cersetori!
  • Chiar si cand cineva se milostiveste de ei si ii angajeaza, atitudinea tinerilor este ca fac un serviciu angajatorului, prin faptul ca vin la serviciu;
  • In perceptia lor, angajatorul e tot un fel de parinte, care e dator sa aiba grija de ei;
  • Majoritatea folosesc calculatoarele de birou ca sa stea de vorba cu prietenii pe Facebook, in timpul orelor platite de lucru, ceea ce constituie efectiv furt din banii firmei. Hoti!

Studiul Ministerului Muncii este 100% corect. Stim cu totii realitatea!
Vine o fata la mine sa se angajeze (caz real). O intreb ce stie, ce experienta are: nimic, dar vrea sa “i se dea o sansa”. O intreb ce salariu cere si incepe sa-mi calculeze: pai cazarea in Bucuresti ma costa atata…mancarea atata…ma mai duc la Mall cu prietenii si ma costa atata…etc. etc.
Stai bre, domnisoara! Ca mie nu-mi pasa daca ai tu ce manca sau nu: ca nu-s tac-tu! Pe mine ma intereseaza un singur lucru: cati bani imi aduci? Si din banii aia, ai si tu 10%. Deci, concret, ca n-am timp de pierdut: zi-mi cat castig de pe urma ta, ca sa incepem sa calculam! Se uita la mine uluita, de parca abia atunci descoperise ideea de “profit”. Era evident ca nu facuse pana atunci legatura intre banii castigati de o firma si salariile pe care le plateste firma respectiva.
In mintea ei, firma era un fel de tonomat cu bani. Un Mos Craciun care iti da ce ceri (daca e bun la suflet), sau te refuza (daca e exploatatorul dracului, negru la inima).
Ce s-a intamplat cu ea? Evident, am dat-o afara pe scari!
Exista si tineri sanatosi la cap, care inteleg ce-i aia o afacere?
Da: cam 1%.
Si toti, fara exceptie, au mai muncit in facultate, sau in liceu (de obicei la negru) si n-au asteptat sa-i dea afara parintii din casa. Unii chiar au incercat propria lor afacere (asta aduce pe oricine rapid cu picioarele pe pamant!)
In schimb, cei care stau relaxat toata facultatea pe banii parintilor, au in frunte ștampila de INCAPABIL. D-aia nu-i angajeaza nimeni: pentru ca nu merita angajati. Indiferent ce nota scrie diploma aia a lor, de “masterat”. Poate vi se pare ciudat: dar unii oameni chiar merita sa moara de foame”

Dincolo de dreptul la libera exprimare a opiniei, parerea mea este ca cele mai multe persoane generalizeaza prea mult, se pun, de cele mai multe ori, etichete prea usor si asa mai departe. Nu neg insa faptul ca exista cu siguranta si cazuri de genul mai sus expuse, dar de aici la generalizari de tipul „tinerii romani..”, „atitudinea tinerilor..”, „doar 1% reprezinta tineri sanatosi la cap, care inteleg ce-i aia o afacere..”, cred ca e cale lunga. In loc de generalizari sau etichetari, mai constructiv ar fi fost sa se vina cu solutii concrete!

Eu cred ca, in primul rand, sistemul de invatamant ar trebui imbunatatit, deoarece se axeaza prea mult pe notiuni teoretice, pe memoria cursantilor, in loc sa-i invete sa gandeasca, precum si o serie de aspecte practice, cu care ar exista cele mai multe sanse sa se confrunte cand vor termina facultatile respective (inclusiv cursuri de antreprenoriat), sa existe colaborari cu companiile private, sa li se arate concret ce presupun anumite meserii, pentru a cunoaste din timp daca li se potriveste sau nu.
Veti spune acum ca aproape nimeni nu are interes sa te invete sa gandesti, studiile fiind doar alta modalitate de „spalare pe creier”, in ideea crearii unui om supus autoritatilor sau companiilor, fara opinii, fara personalitate, o oaie printre oi, ca doar turma e mare…
Este adevarat, pe de o parte, insa nici macar aici nu-si fac treaba cum trebuie, pentru ca aceasta „spalare pe creier”, cui foloseste? Cei mai multi tineri cu diploma de licenta sau de masterat isi gasesc cu greu sau deloc loc de munca (dovada cresterea somajului in 2014 la 25,7%).
In strainatate de exemplu exista colaborari stranse cu companiile private, astfel incat practic facultatile livreaza oamenii de care au nevoie companiile respective. Aceste companii ii preiau pe cei mai buni, ii mai instruiesc un pic pentru a se adapta culturii companiei si asta este! Nu spun ca au eradicat somajul, insa cel putin vin cu solutii concrete de limitare a procentului somerilor.

In al doilea rand, ce fac institutiile statului? Ministerul Muncii gestioneaza, teoretic, fonduri europene, insa cum le gestioneaza, in practica, mai concret? Pai sa vedem, de exemplu anul trecut ar fi trebuit sa fie gestionati 4,8 miliarde de euro din POSDRU 2007-2013, insa, in fapt, gradul de absorbtie a fost in jur de 15%! A cui e vina? A tinerilor? E cel mai simplu sa dai vina pe tineri!

Si nu in ultimul rand, dati-le locuri de munca cu salarii decente, motivante si vedem dupa aceea cat de lenesi si hoti sunt! Cum de se intampla ca in strainatate, acelasi roman considerat lenes si hot in tara, sa devina instant cel mai muncitor, daca i se acorda un salariu de 1000-1500 euro?

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti s-au parut utile, nu uita te rog sa dai like si, daca vrei, sa il distribui prietenilor tai sau sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. Sunt foarte surprins de atitudinea acestui „domn”.E clar ca nu vrea sa fie empatic cu tinerii si putin ii pasa lui de realitatea cu care noi tinerii dam piept zi de zi .Probabil ca ar vrea ca noi sa fim produsi pentru ei oameniii de afaceri caci,na lor li se cuvine cam orice au ei chef .
    Chiar zilele trecute am fost la un interviu si din pacate nu am fost acceptat insa am vazut ceva foarte interesant :angajatorii sunt efectiv obsedati de ideea de experienta .In Romania asta e deja un flagel si asta pentru ca le este teama cu adevarat sa formeze tineri competenti in domeniile lor.
    Scoala romaneasca nu colaboreaza cu companiile pentru a ii ajuta pe tineri sa se formeze din punct de vedere profesional iar asta e cea mai mare problema cu care ,noi tinerii ne confruntam in Romania.

    Apreciază

    • concediere spune:

      Este adevarat, de cele mai multe ori te afli intr-un real blocaj : vrei sa te angajezi, nu ai experienta, insa angajatorii iti cer experienta! insa de unde sa ai experienta, daca nu ti se da sansa sa ai experienta! unii angajatori chiar iti reproseaza direct, ca puteai sa lucrezi din timpul facultatii, ca sa nu ajungi in situatia aceasta! dar cum ai putea sa impaci totusi si „capra si varza”? respectiv, daca la facultate ti se cere prezenta de minim 70% la seminarii, de exemplu, ca cerinta obligatorie, preliminara, pentru intrare in examen, iar tu ai reusit sa te angajezi totusi si lucrezi 8h, sa zicem, cum rezolvi cu prezenta? cum reusesti si sa asimilezi cunostintele necesare, pentru a nu trece prin facultate doar pentru a avea o diploma? Cel mai simplu e sa dai vina pe tineri, in loc sa incerci sa intelegi cauzele si sa preconizezi eventualele solutii!

      Apreciază

      • Mada spune:

        De acord in totalitate.Am muncit de la 19 ani cu carte de munca si am terminat facultatea, recunosc nu cu 10 pe linie in acelasi timp.

        Sa impac si capra si varza am avut servici in ture ce presupunea sa lucrez de la 07 la 15 sau 15-23, si in timpul liber ma duceam la scoala.

        Adica ziua mea incepea undeva la sase jumate si se termina la doisprezece.Aveam si timp de iesit , de mall de filme etc.

        Am absolvit Univ Bucuresti la zi,am experienta carca si acum lucrez la o companie internationala in Londra exact pentru motivul de mai sus.Vreau bani pentru munca mea si experienta mea, eu am refuzat sa mai muncesc pe bete de chibrit in Romania si intotdeauna am avut ROI la salariu platit.

        Tinerii din ziua de azi trebuie sa se trezeasca si sa puna osul la munca .

        Apreciază

      • concediere spune:

        Buna Mada,

        Referitor la comentariul tau legat de paragraful din textul de mai sus : „Desi se smiorcaie ca “nu li se da o sansa”, tinerii romani refuza efectiv locurile de munca, sub scuza ca salariile ar fi prea mici fata de pretentiile lor. Lenesi!”
        In primul rand, multe felicitari, bravo tie! faci parte din putinii oameni care au reusit prin munca multa, inteligenta, motivare si curaj sa-si depaseasca conditia si sa-si cladeasca o viata mai buna, insa, din pacate, nu toata lumea este/reuseste ca tine..
        Nu vreau sa scuz/sa iau apararea nimanui, insa unii oameni chiar nu au determinarea, puterea de munca, motivarea, capacitatile tale intelectuale, exista anumite limite umane, peste care nu se poate trece.
        Pe de alta parte, tu ai spus ca ai muncit din timpul facultatii (bravo tie ca ai reusit!), ulterior plecand la Londra, insa paragraful de mai sus se referea la situatia in care oamenii au absolvit deja (deci nu au lucrat in timpul facultatii) si s-au trezit ca nu au experienta, fapt pentru care nu ii angajeaza nimeni sau ii angajeaza, in cel mai fericit caz, pe salariul minim, astfel incat faptele fiind consumate, de aici pornind ar trebui sa-si puna problema ce este de facut..

        Apreciază

      • Mada spune:

        Buna din nou,

        Ca si potential angajator cand eram in Romania am spus ca experienta se castiga pornind de jos.Adica daca ai terminat facultatea de comunicare si relatii publice nu te tine nimeni sa incepi ca receptioner la Ogilvy(nu e reclama e singura care imi trece prin minte) si incet incet sa-ti croiesti drumul spre postul pe care tanjesti.Sau sa iei un internship la o companie sa castigi experienta.

        Imi amintesc ca aveam 18 ani si cautam un loc de munca (sa pot sa-mi platesc cartile si cheltuielile de tanar student) si mi se spunea ca vor pe cineva cu experienta:)??????
        Imagineaza-ti fata mea ,cu bacalaureatul proaspat luat.

        Dar cu putina perseverenta am reusit .

        Sincer sa fiu cu aceeasi problema sa confrunta si UK ,adica proaspeti absolventi de facultate nu accepta pozitii mai jos si evident locurile ramase libere sunt ocupate de imigranti.Cum in Romania nu imigreaza nimeni(filipnezi afroamericani, indieni etc)atunci singura migratie e cea a populatiei tinere din provinice catre mirificul Bucuresti sau urbe.

        Ceea ce mai ridica inca o problema locurile de munca din provincie nu sunt ocupate .

        Pot sa tin teoria chibritului in principiu stilul romanesc este:

        Munca putina ,bani multi, masina de serviciu, tfunctie cu manager in cap sau coada, telefon de serviciu, cheltuilei platite de companie…si au terminat facultatea si nu stiu cum sa scrie un CV sau sa adrseze o oferta comerciala sau si mai rau sa faca diferenta intre haine de munca si haine de mall.

        Solutia in cazul de mai sus, la situatia in care oamenii au absolvit deja (deci nu au lucrat in timpul facultatii) si s-au trezit ca nu au experienta, fapt pentru care nu ii angajeaza nimeni sau ii angajeaza, in cel mai fericit caz, pe salariul minim nu este ceva nemaivazut si nemaiauzit.

        Trebuie un pic de vointa si calauzire de la un consilier profesional de cariera.Nu unu care sa-ti ia 100 ron sa-ti faca VC-ul ci unu’ care sa petreaca ceva timp sa-ti inteleaga abilitatile:

        1)voluntariat in domeniu
        2)internship
        3)o pozitie nerelevanta intr-o companie relevanta si semerge pe escaladare pozitiilor.
        4)o pozitie relevanta intr-o companie mica

        Cu referire la salarii , in marea lor majoritate sunt demotivante pe poziti de incepatori peste tot, asa ca nu inteleg de ce unu iesit de pe bancile scolii din nou, care scrie agramat, care nu stie diferenta intre oferta comerciala, contract etc(domeniul meu este in vanzari) nu inteleg de ce ar trebui sa-l platesc mai bine decat pe unul cu/fara experienta dar doar cu liceul terminat.

        Iar aici nu vb de call centre etc sau cei care au terminta Fac de Management la Spiru Haret ID.

        Problema esentiala e ca sunt mult prea multe diplome obtinute cu usurinta si cum zicea tatal meu:”cineva mai trebuie sa mature si strazile”:)

        Apreciază

      • concediere spune:

        Mda, pe de o parte, ai dreptate cu ceea ce spui..de aceea si spuneam ca nu incerc sa le iau apararea nici angajatorilor, nici tinerilor aspiranti la statutul de angajati, incerc doar sa inteleg cauzele si de o parte si de cealalta a baricadei, ca sa spun asa… si sa vad daca exista solutii viabile ..
        Referitor la ceea ce spuneai tu : „Trebuie un pic de vointa si calauzire de la un consilier profesional de cariera.Nu unu care sa-ti ia 100 ron sa-ti faca CV-ul ci unu’ care sa petreaca ceva timp sa-ti inteleaga abilitatile: 1)voluntariat in domeniu; 2)internship; 3)o pozitie nerelevanta intr-o companie relevanta si se merge pe escaladare pozitiilor; 4)o pozitie relevanta intr-o companie mica” – sunt cateva variante de luat in seama, este adevarat, iar ceea ce as mai adauga eu ar fi ca aceasta analiza preliminara a punctelor pozitive (educatie, competente profesionale), a punctelor negative (ce ar mai fi de imbunatatit/de invatat pentru a ajunge la un nivel competitiv pe piata) ar fi ideal (pentru a scuti bani) de efectuat de catre oricine, singur (sunt suficiente materiale pe Net), iar daca nu se descurca, poate apela, intr-adevar, la un consilier in cariera, care sa nu-l usuce de banii pe care oricum nu-i are..
        Pe de alta parte, ma uitam intr-o zi, din curiozitate, cate CV-uri (ca numar) sunt trimise pe portalurile de job-uri pentru ofertele de voluntariat/internship si sincer nu mi-a venit sa cred ce concurenta mare este si la acest nivel..astfel incat, intr-adevar, iti trebuie o vointa de fier si multa perseverenta si ambitie sa reusesti intr-o lume din ce in ce mai competitiva…si de ce nu, un gram de noroc! 🙂
        In alta ordine de idei, multumesc mult ca ai facut comparatia cu Londra, deoarece, intr-un studiu din 2013 se preciza faptul ca aprox.80% din absolventi vor sa emigreze pentru un salariu mai mare, astfel incat mi se pare foarte important ca, inainte de a decide daca vrei sa emigrezi sau nu, sa iei in considerare si sa analizezi bine toate variantele/optiunile pe care le ai, inclusiv sa afli de „la sursa, direct” care este realitatea (adica exact ceea ce ai povestit mai sus, ca viata nu e atat de roz nici in strainatate, pe cat isi inchipuie unii..).Maria

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s