Ce salariu vrei?

Posted: 17/09/2014 in Salarii
Etichete:, , , , ,

Salary - Stay-with-me

Inainte de a merge la un interviu, de fiecare data mi-am pus intrebarea : „Ce raspund daca ma intreaba ce salariu vreau?” si acest lucru nu pentru ca nu mi-ar fi fost clar in minte de la inceput ce salariu vreau, asta stiam deja, ci pentru ca era destul de dificil sa gasesc un raspuns diplomat pe care sa-l servesc de-a gata celui care m-a invitat la interviu.

Atunci mi-am zis : „Ia sa mai intreb eu in dreapta si in stanga! Sa mai arunc o privire pe Net…sa vad altii cum au procedat!”. Nu ca asta ar fi fost o problema de viata si de moarte, desigur, dar mi-am zis ca e bine sa fii pregatit pentru orice eventualitate..

…si iata ce am aflat :

1) ca si in cazul multor alte aspecte, nu exista o reteta-minune, dupa cum ma asteptam de altfel, nu exista reguli de principiu, ci doar raspunsuri de la caz la caz…

2) am identificat astfel 2 curente predominante de opinie, cu variatiuni pe aceeasi tema : unul care pleca de la ideea ca ar trebui sa spui sincer ce salariu vrei si implicit limita minima pana la care poti sa accepti un salariu si altul care prefera raspunsurile evazive, generice, schimbarea subiectului cat mai rapida, etc;

3) rudele, cunostintele, prietenii, amicii mi-au spus ca de regula se insista sa le spui ce salariu vrei chiar de la primul interviu, indiferent cat ti-ai dori tu, sa zicem, sa ocolesti raspunsul direct;

Aspecte de tinut cont, in prealabil :

1) aruncand o privire pe site-urile unde oamenii mai scriu ce salariu au sau ce stiu „din surse” ca au altii (vezi si aici), iti poti face o idee de marja de salarizare existenta in bransa ta;

2) dupa cum se stie deja, se cauta, cel mai adesea, candidati disperati, care sa accepte orice : salarii minime pe economie/in bransa lor si sa munceasca cat ar munci unul cu un salariu dublu sau triplu, ore suplimentare neplatite, sa presteze si activitati suplimentare care exced fisei postului, etc. Daca mai ai si credit/stai cu chirie/ai familie, vei fi mai usor de exploatat/controlat/manipulat, intr-un fel fiind la mana angajatorului (trebuie sa-ti platesti facturile lunare, rata la credit,chiria, sa dai ceva de mancare copiilor);

3) asa-zisa criza (care nu e criza, in fapt, decat pentru unii) a schimbat raportul de forte pe piata muncii : daca inainte de criza nu se gaseau prea multi specialisti/profesionisti in domeniu, iar cand erau identificati, erau platiti la salariul pe care il cereau sau apropiat, raportul de forte fiind in favoarea salariatilor; dupa criza, raportul s-a inversat : concedierile colective au determinat un aflux mare de specialisti pe piata fortei de munca, concurenta acerba si salarii la jumatate sau chiar mai mici, de unde si compromisurile aparute….

4) exista posibilitatea ca de la primul interviu sa nu-ti placa, din diverse motive, recrutorul/viitorul sef cu care vei lucra (daca participa, desigur, la interviu) sau atmosfera pe care o intrezaresti acolo (oameni stresati, agitatie in exces, ochi incercanati, etc) si invers (recrutorul/viitorul sef sa nu te placa), astfel incat salariul sa nu mai conteze (pentru tine/pentru ei);

5) varsta, chiar daca legal e interzis sa se faca discriminari in baza varstei, in fapt, se fac  (am mai scris despre acest aspect si aici). Astfel, daca esti prea tanar si nu ai experienta,  de ce nu ti-ai facut experienta inca din timpul studiilor, ce ai pazit pana atunci?!! iar daca ai deja experienta si te apropii sau, chiar mai rau, ai depasit 40-50-60 de ani  si printr-un noroc imens ai fost chemat la interviu, e clar ca te-ai plafonat prea mult sau esti supracalificat sau colectivul viitor e format numai din tineri in jur de 26-37 ani si e clar ca nu te vei integra, etc;

6) exista persoane care isi doresc foarte multe sa lucreze intr-o anumita companie, astfel incat salariul nu conteaza foarte mult pentru acestea. Daca insa declara sincer, de la inceput acest lucru, ar putea sa piarda in fata recrutorului (de parca ar fi in razboi! :), care ar putea considera ca nu e atat de competent pe cat cauta ei, daca nu stie sa se auto-valorizeze suficient de bine pentru „a se vinde in profit”(ca tot suntem pe „piata muncii”).. In plus, daca accepti un salariu mic de la inceput (mai mic decat cel mediu din bransa ta, care nu-ti acopera in totalitate nici macar nevoile primare), ai toate sansele ca si in viitor sa ramai cu acelasi salariu, ceea ce presupune o acumulare destul de mare de frustrare, demotivare si tendinta de a pleca cat mai repede de la jobul respectiv (daca iti permiti).

Acum, cateva exemple de raspunsuri, de „pe la lume adunate” (inclusiv Internet) :

1) pentru Juniori :

  • Fiind nou in domeniu, in primul rand sunt interesat sa invat meserie, sa dobandesc experienta in ceea ce voi face, sa fiu competent si de-abia in al doilea rand, imi pun problema salariului. Sunt convins deci ca veti analiza just candidatura mea si veti opta pentru un salariu rezonabil, care sa-mi permita dezvoltarea competentelor mele profesionale, in sprijinul companiei dvs”;
  • „Nu mi-am facut un calcul de la inceput cu privire la un anumit salariu, vreau in special sa-mi dezvolt competentele profesionale, sa castig experienta de care am nevoie. Salariul pe care mi-l veti propune sunt convins ca o sa reflecte nivelul meu de pregatire, precum si incadrarea in grila dvs salariala, astfel incat sunt increzator in acest sens;
  • „Nu ma astept la un salariu mare sau mic. Sunt convins ca veti reusi sa ma incadrati cat mai convenabil pentru ambele parti,conform politicii salariale a firmei dvs.”

 

2) pentru Seniori :

  • „Sunt sigur ca vom ajunge la un consens privind salariul, de indata ce veti considera ca sunt persoana potrivita pentru acest job”;
  • „As prefera sa nu ma raportez la acest interviu in termeni de salariu, ci mai degraba as prefera sa discutam despre plusvaloarea pe care as putea sa o aduc companiei dvs.” 🙂 ;
  • „Fiind o persoana flexibila, deschisa discutiilor, implicit si salariul meu este negociabil, astfel incat tinand cont de experienta si specializarea mea anterioara, un salariu intre …..si intre …..cred s-ar incadra si in limitele bugetului dvs. Ce parere aveti? „;
  • ” Plecand de la cerintele postului, specializarile si experienta mea anterioara, in opinia mea un salariu corect ar fi in jur de……Ce parere aveti, este o evaluare corecta?”;
  • „Inainte de a raspunde la intrebarea privind asteptarile salariale, as vrea sa va intreb cu cat platiti aproximativ/estimativ, actualmente, pe cineva avand o pozitie similara in organigrama dvs (din punct de vedere al experientei si competentelor profesionale)?

Desigur, ca si recrutorii mai citesc una-alta pe Internet, si, la un moment dat, dand peste un anumit tipar de raspuns in prea multe cazuri, incep sa preconfigureze raspunsul candidatului inainte sa deschida gura 🙂 deci, grija mare cu „retetele-minune” de pe Internet! mai mult ca sigur le vor cunoaste si altii, astfel incat e mai bine sa incerci sa fi original, sa te gandesti la un raspuns care te-ar avantaja si care ar lasa loc de negociere viitoare.

O solutie mai buna, din punctul meu de vedere, ar fi fost :

  • sa existe pentru mediul privat o grila de salarizare unica pe tara, publica, oficiala, la fel ca in strainatate (cu marje de negociere intre limita minima si maxima stabilita de grila);
  • sa fie precizat de la inceput salariul pentru job-ul respectiv postat si daca este negociabil, pentru a elimina din start pierderea de timp a salariatilor care nu sunt interesati de salariul respectiv, precum si a recrutorului, care ar primi sute de CV-uri de la oameni mai mult sau mai putin interesati.

Pana la „lumea ideala” insa, mi-am zis ca as putea fi putin mai pragmatica si as putea sa folosesc cateva idei simple, de principiu :

  • cercetarea prealabila a pietei in privinta limitelor salariale din domeniul meu (in baza experientei acumulate si a educatiei dobandite) – informatii primite de la colegi de incredere, rude, prieteni, Internet, etc;
  • care ar fi minimum acceptabil pentru mine din punct de vedere al asigurarii platii facturilor/ratelor la credit/costuri familiale/costuri neprevazute (defectiuni masina, boli, etc);
  • care ar fi salariul ideal din punctul meu de vedere + salariul mediu (intre cele 2 anterioare : cel mai mic si cel mai mare acceptabil);
  • o lista cu alte beneficii asociate salariului (ex.asigurare medicala privata, al 13-lea salariu, bonsuri de performanta, masina, laptop, mobil, etc);
  • inceperea discutiei salariale de la cel mai mare salariu dorit, pentru a avea o marja de manevra mai mare, in cazul in care sunt nevoita sa accept un salariu mai mic decat cel ideal dorit de mine 🙂

Daca nici una din variante nu functioneaza, nu-ti mai ramane, desigur, decat, asa cum „iarna nu-i ca vara!” :), sa accepti ceea ce ti se ofera sau sa pleci si sa cauti in continuare! 🙂 Jocul cererii si ofertei pe piata muncii trebuie sa continue! 🙂 (sau nu, daca faci parte dintre cei alesi, care au reusit in antreprenoriat)

Voi ce raspunsuri ati dat? In baza caror criterii prealabile si ce reactii ati primit? 🙂

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti-au fost utile, nu uita sa dai like, sa il distribui prietenilor tai si sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s