Ai peste 40/50 ani? Ai inca loc de munca? Ai incercat sa-ti gasesti alt/un nou loc de munca?

Posted: 05/09/2014 in Cariera
Etichete:, , , ,

Somer de peste 40 ani

Din discutiile pe care le-am avut recent cu un prieten, pe care nu-l mai vazusem demult, mi-a spus ca de 2 ani de zile nu-si gaseste loc de munca. Ai putea sa te gandesti ca e o banalitate in zilele noastre, cand somajul a fost in crestere si in 2014 in aproape toate tarile din UE.

In plus, daca ar fi sa iei in considerare declaratiile reprezentantilor Organizatiei de Cooperare si Dezvoltare Economica, cei mai afectati ar fi muncitorii necalificati si tinerii…si totusi! Prietenul de care va povesteam anterior are studii superioare, este super-specializat, bun profesionist, singurul lui ghinion (dupa propriile lui spuse) fiind disponibilizarile colective efectuate de catre corporatia in care lucra, el avand peste 40 ani … De atunci (de acum 2 ani), a mers la o serie de interviuri, a aplicat pentru o serie de job-uri si totusi …nimic…

De cele mai multe ori, in urma interviurilor, auzea clisee de genul :  „va mai cautam noi/vom pastra CV-ul dvs exceptional in baza noastra de date, pentru oportunitati viitoare” …sau „esti super-calificat raportat la ceea ce cautam noi„…sau „intentionam sa anagajam tineri pe care sa-i modelam noi, conform culturii companiei noastre..„…si nimic……si in alta ordine de idei : „ai observat ca in corporatii si nu numai (exceptie institutiile de stat), media de varsta este de 20-40 ani? Exceptiile confirmand regula, fiind din categoria conducerii sau a unor salariati (putin) „mai norocosi”…” imi spuse…

Omul era trist si oarecum resemnat, negasindu-si inca calea pe care sa o urmeze in continuare…

Ne-am despartit intr-o nota destul de optimista insa, pentru ca nu e genul de om care sa renunte usor…

Pe drumul de intoarcere spre casa ma gandeam insa ca nu poti sa-l intelegi cu adevarat pe celalat, atata timp cat tu niciodata nu ai trecut prin experiente similare! Poti sa-l compatimesti, poti sa incerci sa-l ajuti, insa cu adevarat nu-l vei intelege niciodata! …si uite asa, daca esti salariat de exemplu si nu ai trecut niciodata prin situatii de incetare a contractului de munca prin concediere, nu poti sa-ti imaginezi cu exactitate cum ai putea sa te simti sau cum ai putea sa supravietuiesti zilnic chinuindu-te sa iti gasesti un loc de munca sau sa reusesti sa realizezi ceva pe cont propriu …

…si asta in contextul in care suntem bombardati zilnic de mass-media sau de informatiile de pe Internet cu tot felul de articole motivationale, de cum sa faci bani pe net fara sa muncesti 1 zi, de cum sa fii antreprenor de succes, etc…

Dar ca sa revenim la subiectul de astazi, lucrurile sunt astfel dupa cum le stie toata lumea : tinerii nu sunt angajati, in mare parte, pentru ca nu au experienta sau sunt angajati pe salarii minime, iar salariatii cu experienta, dar peste 40 ani nu mai sunt chemati la interviuri, varsta fiind un element important, chiar daca nu o sa recunoasca nimeni, oficial…

In plus, exista si blocaje interne, o parte din cei trecuti de 40 de ani percepandu-se pe ei drept batrani, din cauza presiunii mass-media ce celebreaza tineretea si frumusetea vesnica, impunand o serie steriotipuri/clisee de gandire, preluate fara discernamant de unii si de altii…

De ex, unele dintre cele mai cunoscute stereotipuri sunt :

  • nu mai ai 20 de ani, ca sa ai energia, timpul si visele de la varsta respectiva!
  • daca nu ai facut o facultate pana la varsta respectiva, acum, ca te apropii de pensionare, ce rost mai are?
  • daca nu ai fost in stare sa ai o cariera de succes pana acum, de acum incolo, nici atat!
  • daca nu ai reusit sa te schimbi/sa-ti schimbi cariera/viata pana acum, acum e prea tarziu!

…si uite asa…sunt convinsa ca ai mai multe exemple de acest gen….de sabotori interiori!

…si colac peste pupaza, exista si o serie de binevoitori (rude, prieteni, amici),care, de regula, iti blocheaza orice intiativa si te readuc in tarcul blocajelor de gandire, de care vorbeam mai sus….

…cu acest sac pe care il cari zilnic in spate, nu-i de mirare ca te trezesti deprimat dimineata, nu ai chef de nimic, resemnandu-te ca te-ai nascut fara noroc…

La capatul opus se afla insa o adevarata armata de salvatori de tine insuti, respectiv de leaderi motivationali, coacher-i, NLP-isti, psihologi, traineri in dezvoltare personala sau simpli cetateni care au citit 1-2 carti gen „Succesul” si isi inchipuie ca au gasit „mina de aur”, „comoara interna”! ..si aproape mai toti incearca sa-ti vanda cat mai bine (pentru ei, desigur!), „cheia succesului”, tot felul de materiale motivationale, de care e plin Internetul…iar tu te intorci acasa, dupa pieirea entuziasmului initial intretinut de stralucitul trainer, cu buzunarele mai goale si tot deprimat…

Nu am nimic personal cu ei, unii dintre ei sunt cu adevarat profesionisti si realmente ajuta oamenii, insa cea mai mare parte, tare mi-e teama ca sunt doar sarlatani, care au identificat o sursa suplimentara de venituri…

Ce e de facut?

Deci, fara sa fiu un guru in domeniu, vreun leader motivational 🙂 sau macar sa-mi permit sa dau vreun sfat, fiecare dintre noi fiind unic in felul lui, imi exprim o simpla parere de cetatean, care a rasfoit putin pe Internet si a identificat o potentiala varianta de luat in calcul, de catre cei interesati…

Despre ce e vorba, mai exact?

Reprofilarea profesionala e solutia-minune, cheia succesului tau! 🙂 glumesc, desigur!  e doar o idee..si desigur, nu e nimic nou sub soare, nu s-a inventat roata azi si noi eram pe alta planeta! …si da, da, stiu, ati putea sa spuneti ca cea mai mare parte dintre cei trecuti de 40 de ani au familii, au copii, fiind atat de epuizati de responsabilitatile familale incat nu mai au timpul si energia necesara sa mai urmeze cursuri de reprofilare profesionala…totusi, aceste cursuri, le-ar putea creste sansele de angajare sau de deschidere a unei afaceri personale…iar pentru o parte din cursuri nici macar nu trebuie sa ai bani, respectiv exista o serie de cursuri care fac parte din proiecte finantate prin fonduri europene (ex cursul de anul trecut legat de antreprenoriat – a se vedea aicihttp://www.cautcurs.ro/2013/01/cursuri-gratuite-de-formare-a-abilitatilor-antreprenoriale/, unde puteti gasi si alte cursuri gratuite, in functie de interes) . Ma refer aici la cei care nu primesc indemnizatie de somaj, din diverse motive, deci care implicit nu au nici acces la cursurile gratuite de calificare/recalificare profesionala…

Deci, pe langa faptul ca sunt gratuite, iti poti dezvolta si abilitatile antreprenoriale/inveti o noua meserie (finalizata cu certificat recunoscut de Ministerul Educatiei), iar dupa absolvirea cursului primesti si o suma de bani (anul trecut era in jur de 1500-2000 lei). Ai totodata si posibilitatea de a intra intr-un concurs al planurilor de afaceri, cel mai bun fiind recompensat in bani!

Pentru ca vad insa ca m-am cam lungit la vorba, o sa ma opresc aici, continuand alta data, cu ce mai aud/mai gasesc pe Internet, poate vreuna dintre idei nu e chiar asa de proasta, incat sa nu fie nici macar luata in considerare 🙂

Inainte insa, am sa va intreb (daca e cineva macar in trecere pe aici si a avut rabdarea necesara sa citeasca pana la final sau nu 🙂 daca v-ati confruntat pana acum cu situatii de acest gen si ce solutii ati gasit pentru a iesi din impas?

Intreb asta, pentru ca realmente cred cu tarie  ca am putea sa-i ajutam si pe ceilalti cu cel putin o idee 🙂 mai buna sau mai putin buna, asta ramane la o apreciere ulterioara, mai mult sau mai putin subiectiva, dar macar o idee 🙂

Pe curand!

Daca ti-a placut articolul sau informatiile ti-au fost utile, nu uita sa dai like, sa il distribui prietenilor tai si sa lasi un comentariu cu parerea ta!

Anunțuri
Comentarii
  1. ceciliadumitrache spune:

    Pentru cei cu pregătirea prietenului dvs. e metoda paşilor mici. Sa accepti un post inferior pregătirii, ca sa îţi meargă vechimea şi pentru a avea la zi plata asigurării de sănătate în primul rând. Apoi să cauţi în continuare, iar să accepţi să lucrezi pe cel mai mic salariu, dar de data asta într-un sistem sau o corporaţie care are şi joburi mai bine plătite. Odată intrat în acel sistem, se poate promova. Dacă înveţi repede şi arăţi disponibilitate să lucrezi peste program, vei fi remarcat cu siguranţă. Lucrând undeva, ai posibilitatea să cunoşti oameni noi, apar oportunităţi, mai primeşti un sfat, o recomandare.
    O soluţie pentru cineva chiar şi de 40 de ani ar fi să susţină examen pentru posturile de aprod sau agent procedural din justiţie, unde concurenţa nu e deloc mare, nu atât din cauza salariului mic, cât din cauză că multora li se pare de-a dreptul degradant să fie văzuţi cărând un căruţ cu dosare. Odată intrat în sistem, are să înveţe repede proceduri, uneori, din cauza numărului mare de dosare, va învăţa şi munca grefierului. Îi va fi uşor să susţină apoi un examen pentru grefieri cu studii medii, sau va putea să facă o facultate şi să dea examen la Şcoala naţională de grefieri sau chiar la INM. În tot acest timp va avea un loc de muncă sigur. Va avea nevoie în primii ani de sprijin din partea familiei, salariul fiind mic.
    Sunt şi soluţii de compromis. Pentru cei fără facultate, am exemplul cuiva care avea nevoie de o soluţie temporară şi nevoind să lucreze cu gestiune, dar nici într-o fabrică de confecţii, acestea fiind singurele oferte din acea perioadă, a început să se uite în jur, la oameni. A văzut o femeie în halat alb, cu o greblă în mână. A întrebat-o unde lucrează. La o spaţii verzi. De ce nu? şi-a spus, şi mergând pentru angajare, i s-a propus să lucreze într-o seră. Şi mai bine. Ei, atât a iubit munca aceea încât a stat acolo aproape şapte ani, dacă nu i se ivea un post mult mai bun, de acolo ar fi ieşit la pensie. Mereu îmi repetă că acele colege erau adevăratele doamne, pentru că erau harnice şi aveau nişte principii sănătoase de viaţă. Îmi repetă şi că aceea a fost cea mai sănătoasă perioadă din viaţă, pentru că lucra în aer curat, în soare, făcea mişcare, parcă şi de bani avea mai mult spor decât la jobul ulterior, de cinci ori mai bine plătit.

    Apreciat de 1 persoană

    • concediere spune:

      Punctual, mai jos 🙂

      1) multumesc frumos pentru propuneri, o sa-i trimit link-ul, cu siguranta o sa se bucure ca mai exista si oameni care incearca sa-i ajute pe ceilati cu solutiile alternative identificate pana acum, din experienta personala/a cunoscutilor. Pe de alta parte, propunerile de mai sus sunt viabile si pentru ceilalti, care vreodata vor mai poposi, din intamplare sau nu, pe acest blog, astfel incat sunt binevenite;
      2) daca nu aveti nimic impotriva, din punctul meu de vedere puteti sa-mi spuneti Maria, simplu, fara nicio alta formalitate, impresia mea fiind ca se faciliteaza comunicarea. Desigur, acest aspect nu implica neaparat reciprocitatea si este doar o propunere, ramanand la latitudinea dvs, dupa cum va simtiti „mai confortabil” (nu am gasit un cuvant adecvat, la ora asta, din pacate);

      Apreciază

      • ceciliadumitrache spune:

        Atunci, Buna dimineata, Maria.

        Mi-am mai amintit un episod din primii ani de dupa revolutie. Gasisem de lucru la o fabricuta de lanturi din aur. Aveau un sistem extraordinar de bine pus la punct de rulare a oamenilor, daca dupa trei zile de la angajare ajungeai sa faci inca o jumatate de norma, incepeai sa iti faci planuri de viitor, pentru ca salariul era, in echivalentul banilor de acum, cam 4000 RON, ei, cand se apropia sfarsitul perioadei de proba, de 4 saptamani, se schimbau zalele cu care lucrai. Din vreo 8 sali de muncitori, abia vreo doi reuseau sa faca norma, pentru ca se destrama ce lucrai. Situatia dura trei zile, atat cat era scris in contract ca daca nu iti faci norma, esti out. Dar ti se oferea sansa sa o iei de la capat, insa, iar, fara carte de munca. Cred ca si acum mai functioneaza acea fabrica.
        Ei, lucrand acolo, intr-o pauza, m-am trezit ca vine la mine supervizorul si imi spune sa merg cu el,voi lucra pe un alt post, de data asta, cu cartela, se plateau foarte bine orele suplimentare, era de tinut evidenta intre doua operatii prin care treceau lanturile. A fost tot temporar, dar am castigat foarte bine timp de o luna,
        M-am tot intrebat cum de m-a ales pe mine. Aveam pe atunci pana in 30 de ani, nu ma deosebeam de cei din jur, frumoasa nu sunt. Apoi, revazand scena, mi-am dat seama pe ce criteriu ma alesese. Cei din jur, in pauza obligatorie fumau, sau se alergau ca niste copii. Eu – citeam.
        E inca un argument ca odata intrat intr-o firma, mai sunt si minuni, poti promova.

        Cecilia, cu drag.

        Apreciat de 1 persoană

      • concediere spune:

        Draga Cecilia (cu permisiunea ta),

        Multumesc frumos pentru timpul alocat sa ne impartasesti din experienta ta, mi se pare foarte important ca oamenii sa reuseasca sa invete din invatamintele/experienta altor semeni de ai lor. Sunt „crampeie” de viata reala, care ne imbogatesc prin lectiile date.
        De asemenea, personal mi s-a parut foarte interesant exemplul prezentat de tine, un sistem destul de corect pus la punct, raportat la media angajatorilor din Romania, chiar daca plecand de la o munca de Sisif… Aveai un fel de perioada de proba, puteai decide sa ramai si sa continui neplatit sau sa pleci, decizia ta..
        Un alt element inedit si oarecum o surpriza placuta a fost ca oamenii respectivi au vazut, in primul rand si apoi, in al doilea rand, au apreciat ceea ce au vazut, adica in „haosul”general, un om citea…mi se pare o imagine foarte frumoasa, ceva in genul scenei zugravite de Mircea Eliade, in Noptile de Sanzaiene, cand Stefan, in incercarea sa de a sustrage ororilor prezentului (razboiul), citea…
        Nu in ultimul rand, ai dreptate, ar trebui sa nu ne pierdem speranta niciodata..

        Cu drag, oricand esti binevenita!
        Maria

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s