Concediere. Plati compensatorii. Restrangerea activitatii angajatorului

Posted: 20/07/2014 in Spete
Etichete:, ,

Jurisprudenta

Decizia Curtii de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie,  nr. 529/R din 4 martie 2008, http://www.jurisprudenta.org :

1)În mod cert, nu se poate pune semnul egalităţii între măsurile de restructurare a unei unităţi şi desfiinţarea acesteia. Chiar dacă această restructurare se face în sensul diminuării colectivului unei unităţi, este evident că restructurarea poate fi un proces de durată care să nu marcheze cu necesitate desfiinţarea unităţii, sau să fie atât de îndepărtată de acest moment al desfiinţării încât să nu permită o asimilare a celor două momente.

2)Nu se verifică susţinerea reclamantei în sensul că Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă ar conţine dispoziţii exprese de interpretare a clauzelor unor astfel de contracte în favoarea salariaţilor. Singurele imperative aduse de acest act normativ sunt de a nu se prevedea clauze ce să stabilească drepturi la un nivel inferior prevederilor legale sau nivelului de protecţie a salariaţilor asigurat prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior. Nu se precizează nicăieri că s-ar produce în acest caz o inversare a regulii de interpretare a contractelor, în sensul de a se interpreta clauzele în favoarea creditorilor.

3)Este aplicabil art. 983 C. civ., care are valoare de principiu în dreptul civil şi care statuează: „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”. Or, în cazul de faţă, acela este angajatorul, respectiv fostul APAPS. Ca atare, este legitim a se interpreta restrictiv clauza pe care se bazează pretenţiile reclamantei, apreciind că plăţile compensatorii sunt datorate doar în cazul desfiinţării efective a instituţiei, iar nu în cazul restrângerii activităţii acesteia.

4) Discriminare există doar atunci când se face distincţie între situaţii analoage şi comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Or, în ipoteza luată în discuţie, chiar dacă e posibil a se considera comparabile cele două situaţii la care se referă reclamantul, există o justificare obiectivă pentru tratamentul diferit, dată de forţa convenţiei părţilor (care are putere de lege, conform art. 969 C. civ., atâta timp cât este legal făcută), iar pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, justificarea acestei diferenţieri de tratament este şi raţională. Astfel, reducerea personalului unei unităţi ca urmare a restructurării este o măsură ce se ia în timpul existenţei unităţii, neafectând, prin ipoteză, un număr foarte mare de angajaţi, pe când desfiinţarea unităţii este o situaţie cu un impact social mult mai larg, astfel încât se justifică a se prevedea pentru astfel de situaţii extreme şi de larg răsunet social măsuri speciale de protecţie, pentru a se preveni nemulţumiri generale.

Prin sentinţa civilă nr. 2069 din 25 oct. 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta L.B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), având ca obiect un conflict de drepturi.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanta a fost angajata pârâtei în perioada 20.03.1995-30.06.2004 şi şi-a desfăşurat activitatea la Sucursala Teritorială C. Potrivit Hotărârii nr. 56/31.10.2003, Colegiul de conducere a pârâtei a dispus reorganizarea instituţiei prin încetarea activităţii sucursalelor regionale cu excepţia Sucursalei Regionale B I.

Conform prevederilor art. 22 lit. f) din Contractul colectiv de muncă nr. 6167/2002 modificat, salariatul are dreptul la plăţi compensatorii în cazul încetării contractului individual de muncă, urmare a desfiinţării instituţiei, reprezentând o sumă la nivelul a 6 salarii de bază la nivelul salariului avut la data încetării contractului de muncă. Având în vedere că pârâta este o instituţie care îşi continuă activitatea, iar reclamanta, căreia i s-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 65, 68 şi 70 C.muncii nu este îndreptăţită la plata compensatorie prevăzută de art. 22 lit. f) din Contractul colectiv de muncă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta L.B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea pe fond a cererii reclamantei.

În motivele de recurs arată că în data de 15.12.2003 i s-a comunicat decizia nr. 148 prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă în baza art. 65 Codul muncii, pentru măsura reorganizării activităţii aceasta intervenind ca o consecinţă a desfiinţării sucursalelor din ţară.
Reclamanta a fost angajată la Sucursala teritorială din C. În art. 22 şi 66 al CCM al APAPS nu se stipulează în mod expres faptul că numai la încetarea instituţiei, ca atare, prin pierderea personalităţii juridice se vor de plăţile compensatorii, astfel consideră că era îndreptăţită la aceste plăţi compensatorii.Arată totodata că în cazul în care s-ar merge pe ideea că numai salariaţii concediaţi la momentul desfiinţării efective a instituţiei beneficiază de plăţi compensatorii ar însemna ca celorlalţi salariaţi concediaţi înainte, li se aplică un tratament discriminatoriu, fapt care încalcă prevederile art. 5 din Legea nr. 53/2003 modificată, Codul Muncii.

Prin întâmpinarea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei.

În motivare, se arată că în mod legal prin sentinţa recurată instanţa a reţinut că „în cazul de faţă contractul individual de muncă al reclamantului a încetat ca urmare a reorganizării APAPS aprobată prin hotărârea colegiului de conducere nr. 38/24.07.2003 şi nu datorită desfiinţării instituţiei” şi că APAPS s-a desfiinţat la data de 1.05.2004 prin comasare, prin absorbţie cu AVAS, când reclamantul nu mai avea calitatea de angajat.

Prin recursul formulat, în mod eronat se susţine că desfiinţarea instituţiei s-a făcut „treptat” . Recurentul în mod nejustificat consideră că este discriminat deoarece nici la desfiinţarea APAPS nu s-au acordat plăţi compensatorii. De fapt, prin art. 2 pct. 2 din O.U.G. nr. 23/15.04.2004 se prevede că în data de 1 mai 2004, AVAS preia personalul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, acesta păstrându-şi aceleaşi drepturi şi obligaţii stabilite prin contractele individuale de muncă, până la încheierea noului contract colectiv de muncă.

Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs formulate şi a apărărilor invocate, Curtea reţine următoarele:

Fiind necontestat dreptul stabilit prin dispoziţiile art. 22 lit. f) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul A.P.A.P.S., de a se acorda plăţi compensatorii în cazul încetării contractului individual de muncă, urmare a desfiinţării instituţiei, este esenţial pentru justa soluţionare a cauzei să se stabilească extensiunea acestei dispoziţii, anume, ce se înţelege prin sintagma „desfiinţarea instituţiei” şi daca situaţia reclamantului se încadrează în cazul reglementat prin contractul colectiv de muncă.

Susţinerea reclamantei este în sensul că desfacerea contractului său de muncă a fost urmare a măsurilor de desfiinţare a instituţiei, prin aceea că nu se poate reduce aplicabilitatea dispoziţiilor art. 22 lit. f) doar la situaţia desfacerii contractelor de muncă din momentul desfiinţării finale a instituţiei. Arată acesta că desfiinţarea a fost treptată, prin măsuri locale mai întâi, în sensul reducerii treptate a schemei de personal, urmată de desfiinţarea structurilor teritoriale şi culminând cu comasarea în AVAB, care conturează punctul final al desfiinţării APAPS.

Curtea nu poate accepta această interpretare largă, întrucât în mod cert, nu se poate pune semnul egalităţii între măsurile de restructurare a unei unităţi şi desfiinţarea acesteia. Chiar dacă această restructurare se face în sensul diminuării colectivului unei unităţi, este evident că restructurarea poate fi un proces de durată care să nu marcheze cu necesitate desfiinţarea unităţii, sau să fie atât de îndepărtată de acest moment al desfiinţării încât să nu permită o asimilare a celor două momente.

Nici faptul că se avea în vedere desfiinţarea APAPS încă din momentul restrângerii activităţii acesteia, din anul 2001, nu poate fi susţinut ca un argument pentru acordarea drepturilor solicitate de reclamantă, întrucât prin chiar ipoteză, nu este vorba despre o desfiinţare, ci de o restrângere a activităţii.

Pe de altă parte, nu se verifică susţinerea reclamantei în sensul că Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă ar conţine dispoziţii exprese de interpretare a clauzelor unor astfel de contracte în favoarea salariaţilor. Singurele imperative aduse de acest act normativ sunt de a nu se prevedea clauze ce să stabilească drepturi la un nivel inferior prevederilor legale sau nivelului de protecţie a salariaţilor asigurat prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior. Nu se precizează nicăieri că s-ar produce în acest caz o inversare a regulii de interpretare a contractelor, în sensul de a se interpreta clauzele în favoarea creditorilor.Aşa fiind, observăm aplicabilitatea regulii date de art. 983 C. civ., care are valoare de principiu în dreptul civil (fiind astfel aplicabilă şi în cazul contractele colective de muncă, care rămân acorduri de voinţă, supuse regulilor din materia contractuală, chiar dacă sunt încheiate în cadrul raporturilor juridice de dreptul muncii) şi care statuează: „când este îndoială, convenţia se interpretează în favoarea celui ce se obligă”. Or, în cazul de faţă, acela este angajatorul, respectiv fostul APAPS.
Ca atare, este legitim a se interpreta restrictiv clauza pe care se bazează pretenţiile reclamantei, apreciind că plăţile compensatorii sunt datorate doar în cazul desfiinţării efective a instituţiei, iar nu în cazul restrângerii activităţii acesteia. Dacă părţile semnatare ar fi dorit să prevadă aceste drepturi pentru orice desfacere a contractului individual de muncă pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, nimic nu le împiedica să negocieze şi să semneze contractul în astfel de condiţii.

Nu pot fi reţinute nici susţinerile reclamantei privind situaţia de discriminare care s-ar crea într-o astfel de abordare între angajaţii concediaţi anterior desfiinţării APAPS şi cei concediaţi la data desfiinţării.Discriminare există doar atunci când se face distincţie între situaţii analoage şi comparabile, fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Or, în ipoteza luată în discuţie, chiar dacă e posibil a se considera comparabile cele două situaţii la care se referă reclamantul, există o justificare obiectivă pentru tratamentul diferit, dată de forţa convenţiei părţilor (care are putere de lege, conform art. 969 C. civ., atâta timp cât este legal făcută), iar pe de altă parte, aşa cum am arătat mai sus, justificarea acestei diferenţieri de tratament este şi raţională. Astfel, reducerea personalului unei unităţi ca urmare a restructurării este o măsură ce se ia în timpul existenţei unităţii, neafectând, prin ipoteză, un număr foarte mare de angajaţi, pe când desfiinţarea unităţii este o situaţie cu un impact social mult mai larg, astfel încât se justifică a se prevedea pentru astfel de situaţii extreme şi de larg răsunet social măsuri speciale de protecţie, pentru a se preveni nemulţumiri generale.

Nu sunt relevante pentru soluţionarea prezentei cauze chestiunile din cuprinsul cererii de recurs privind circumstanţele desfacerii contractului individual de muncă a reclamantei, dat fiind că nu face obiectul judecăţii măsura în sine a desfacerii contractului individual de muncă. Or, drepturile sale băneşti aferente acestei situaţii sunt determinabile strict prin raportare la clauzele contractelor care îi sunt opozabile.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., urmează a respinge ca nefondat recursul formulat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s