Concediere disciplinară. Plata contravalorii cursurilor de formare profesională

Posted: 20/07/2014 in Spete
Etichete:, ,

Jurisprudenta

Decizia Curtii de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, nr. 1153 din 18 iunie 2008, http://www.jurisprudenta.org

Din contractul de prestări servicii rezultă că cei 20 de cursanţi nominalizaţi în anexa 1 – între care şi pârâtul – vor urma un program de formare profesională de 24 săptămâni reprezentând 240 ore de pregătire teoretică şi 480 ore de pregătire practică iar plata programului, în valoare totală de 2260 euro urmează a fi făcută în două rate. Cum acesta a fost concediat din motive disciplinare în perioada stabilită prin actul adiţional la contract, rezultă că răspunderea sa pentru plata proporţională cu cele 1779 zile nelucrate a contravalorii în lei a cursului de formare profesională de care a beneficiat, este angajată în temeiul dispoziţiilor art. 195 alin. (1)-(4) Codul Muncii şi art. 2-4 din actul adiţional la contractul său de muncă.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. (…), reclamanta (…)„D.” SRL P a chemat în judecată pe pârâtul E.B. pentru a fi obligat la plata contravalorii în lei a sumei de 179, 83 euro reprezentând cheltuieli de formare profesională, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii societatea reclamantă a susţinut că pârâtul E.B. a fost salariatul său în perioada 11 iulie 2006-25 mai 2007 când contractul individual de muncă i-a fost desfăcut; că a beneficiat în perioada octombrie 2006-aprilie 2007 de un program de formare profesională pentru care costul de 200 euro a fost achitat de angajator cu condiţia ca în următorii 5 ani, salariatul să nu aibă iniţiativa încetării raporturilor de muncă, în caz contrar, acesta urmând să suporte proporţional cu perioada rămasă nelucrată, contravaloarea cursului profesional, astfel că se impune admiterea cererii aşa cum a fost formulate.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 281-291 din Codul Muncii şi art. 274 cod proc. civ. iar pentru a dovedi susţinerile din acţiune a depus înscrisuri (filele 4-8).

Pârâtul a fost legal citat la domiciliul cunoscut cu care figurează înscris la Serviciul de evidenţă a persoanelor (fila 9) şi prin publicitate în condiţiile art. 95 cod proc. civ. fără a se înfăţişa la judecată.

Tribunalul Prahova, analizând actele şi lucrările dosarului, prin sentinţa civilă nr. 510 pronunţată la data de 12 februarie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în conflictele de muncă sarcina probei, revine potrivit art. 287 din Codul Muncii, angajatorului, acesta fiind obligat să depună la dosar până la prima zi de înfăţişare, dovezile în apărarea sa.

Reclamanta (…) „D.” SRL P care a susţinut că a achitat contravaloarea cursului de formare profesională a pârâtului, în sumă de 200 euro, nu a dovedit nici participarea salariatului la respectivul program, nici plata sumei pretinse, în condiţiile în care înscrisul denumit “ calculul unor debite privind cursul de formare profesională” nu este suficient pentru a forma convingerea instanţei asupra temeiniciei acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal reclamanta a exercitat recurs (filele 4-5) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a interpretat eronat mijloacele de probă administrate în cauză şi dispoziţiile legale din Codul Muncii şi actul adiţional anexă la contractul de muncă al salariatului, pronunţând o soluţie greşită.Astfel, recurenta-reclamantă a arătat că înscrisurile depuse, inclusiv cele anexate cererii de recurs (filele 6-23) dac proba de netăgăduit a susţinerilor din acţiune şi atrag răspunderea patrimonială a pârâtului care după se a urmat cursul de pregătire profesională, a refuzat să se prezinte la examenul de promovare din 21 mai 2007, absentând nemotivat de la locul de muncă încă de la data de 14 mai 2007, ceea ce a impus desfacerea disciplinară a contractului său de muncă.
Recurenta-reclamantă a solicitat totodata admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi în fond admiterea acţiunii în sensul obligării pârâtului la plata contravalorii în lei a sumei de 179, 83 lei (fila 5) fără a mai solicita şi plata cheltuielilor de judecată la instanţa de fond pentru cuantumul cărora nu a produs dovezi.

Intimatul-pârât E.B. citat atât la adresa ultimului domiciliu legal cât şi prin publicitate, în condiţiile art. 95 C. proc. civ. nu s-a înfăţişat la judecata recursului şi nu a formulat întâmpinare.

Curtea, verificând sentinţa recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor şi lucrărilor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ. constată că recursul exercitat de reclamantă este fondat, urmând a fi admis ca atare pentru considerentele care succed:

Intimatul-pârât E.B. a fost salariat al societăţii reclamante (…)„D.” SRL P, conform contractului individual de muncă pe durată nedeterminată nr. 138/11 iulie 2006 înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă P (ITM) sub nr. (…)/14 iulie 2006 (fila 4).În această calitate, în perioada octombrie 2006- aprilie 2007, salariatul a beneficiat de un program de formare profesională realizat în scopul calificării pentru ocupaţia de confecţioner geam termoizolator organizat de Patronatul Producătorilor şi N. de H., G. şi G., în valoare de 200 euro-suportată de angajator.

În conformitate cu prevederile art. 2 din actul adiţional la contractul de muncă înregistrat de asemenea la ITM P sub nr. 80637/13 nov.2006 (fila 6) şi cu art. 195 alin. (1) din Codul Muncii, salariatul pârât, beneficiind de acest program de formare profesională mai mare de 60 zile nu poate avea iniţiativa încetării contractului său individual de muncă pe o perioadă de minim 5 ani de la data absolvirii.

Art. 195 alin. (4) Codul Muncii impune salariatului, concediat pentru motive disciplinare, în perioada celor 5 ani-în cauza de faţă-obligaţia suportării cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată.

Intimatul-pârât E.B. nu s-a mai prezentat la serviciu începând cu data de 14 mai 2007 şi nici la examenul de absolvire a programului de care a beneficiat-stabilit în ziua de 21 mai 2007, astfel că pentru absenţe nemotivate, angajatorul i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia nr. 430 din 25 mai 2007(fila 7). Această stare de fapt a fost reţinută şi de instanţa de fond, fiind deplin dovedită cu înscrisurile depuse de reclamantă, conform art. 287 din Codul Muncii.

În recurs, prin înscrisurile depuse, recurenta a probat atât participarea nemijlocită a pârâtului E. la programul de formare profesională cât şi plata acestui curs, suportată exclusiv de angajator.Astfel, din contractul de prestări servicii nr. 57/23 oct.2006 (filele 12-16) rezultă că cei 20 de cursanţi nominalizaţi în anexa 1 – între care şi pârâtul – (fila 17) vor urma un program de formare profesională de 24 săptămâni în perioada 23 oct.2006-9 apr. 2007, reprezentând 240 ore de pregătire teoretică şi 480 ore de pregătire practică iar plata programului, în valoare totală de 2260 euro urmează a fi făcută în două rate scadente la 13 nov.2006(1300 euro) şi respectiv 15 martie 2007 (960 euro).
Cu copiile facturilor nr. (…)/2007(fila 18) nr. (…)/2006 (fila 20) şi ale ordinelor de plată bancară (filele 19 şi 21) recurenta-reclamantă a produs dovada achitării contravalorii programului de formare profesională urmat între alţi salariaţi, şi de pârâtul-intimat E.B.
Cum acesta a fost concediat din motive disciplinare în perioada stabilită prin actul adiţional la contract, rezultă că răspunderea sa pentru plata proporţională cu cele 1779 zile nelucrate (fila 8 dosar fond) a contravalorii în lei a cursului de formare profesională de care a beneficiat, este angajată în temeiul dispoziţiilor art. 195 alin. (1)-(4) Codul Muncii şi art. 2-4 din actul adiţional la contractul său de muncă. De altfel, intimatul-pârât şi-a recunoscut obligaţia de plată, achitând de bună voie la data de 15 iunie 2007 suma de 49 lei către societatea reclamantă. (fila 8).

Pentru aceste motive, Curtea va admite recursul şi, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va modifica în tot sentinţa recurată în sensul că va admite acţiunea reclamantei şi va obliga pe pârâtul E.B. la plata contravalorii în lei – la cursul băncii centrale din ziua plăţii – a sumei de 179, 83 euro, reprezentând cheltuieli cu formarea sa profesională.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s